Ciprian Dascălu, economist șef și director de cercetare la BCR, în cadrul RALF a prezentat o analiză detaliată a sectorului agricol din România, subliniind principalele provocări și oportunități.
Articolul detaliat îl găsiți pe acest link. Pe lângă acestea, economistul a venit și cu câteva recomandări pentru creșterea productivității sectorului.
Ciprian Dascălu a subliniat importanța finalizării proiectului de cadastru finanțat de UE, care a înregistrat un progres de 82% în octombrie 2024, pentru a facilita comasarea loturilor mici și a stimula investițiile.
În plus, Ciprian Dascălu a mai recomandat:
Prioritizarea dezvoltării unui sistem național de irigații, cu ajutorul sectorului public (buget național + fonduri UE).
Îmbunătățirea infrastructurii (educațională, sanitară, socială, fizică) în zonele rurale pentru a încuraja tinerii să se mute în mediul rural și să înceapă afaceri agroalimentare.
Indicele Capitalului Uman, care cuantifică contribuția sănătății și educației la productivitatea generației viitoare de muncitori, arată că Bucureștiul este similar cu Islanda, zonele urbane, cu excepția Bucureștiului, sunt aproape de Ucraina, iar zonele rurale sunt apropiate de Senegal.
Direcționarea sprijinului public pentru antreprenori către companiile de producție orientate spre piețele de consum de alimente, fie locale, fie externe, pentru a reduce deficitul comercial pentru produsele alimentare procesate.
„Subvențiile de stat ar trebui, de asemenea, să fie legate de reinvestirea profitului pentru a sprijini capitalizarea companiilor”, a specificat Ciprian Dascălu.
Înființarea unui sistem de garanții de stat pentru credite bancare pe termen lung pentru a facilita investițiile, achiziția de tehnologie, echilibrarea pieței, dezvoltarea afacerilor și întărirea întregului lanț de aprovizionare, a fost o altă recomandare menită să asigure creșterea producțivității.
Implicarea instituțiilor financiare internaționale, fondurilor de pensii locale și companiilor de asigurări într-un sistem transparent de finanțare și asigurare a agriculturii.
Limitarea viitoarelor creșteri ale salariului minim și permiterea mai multă flexibilitate pentru EURRON pentru a preveni deteriorarea competitivității din punctul de vedere al costurilor și al pieței muncii în industria alimentară.
Echilibrarea structurii agricole locale de la producția de vegetale către producția animalieră pentru a permite marje mai mari pentru companiile locale, prin stimulente de stat: subvenții fiscale. Diversificarea și adaptarea tipul de culturi pentru a satisface cererea locală.
Context
România a primit fonduri europene pentru agricultură în valoare de peste 40 miliarde EUR de la 2007 încoace, devenind unul dintre principalii beneficiari ai Politicii Agricole Comune a UE.
Deficitul comercial pentru produsele alimentare s-a mărit la 3,3 miliarde EUR în 2023 (1,0% din PIB), față de un modest 300 milioane EUR în 2013 (0,2% din PIB), din cauza unui dezechilibru cronic între oferta internă și cererea de alimente procesate, fructe și legume proaspete.
Fermele din România sunt fie prea mici, fie foarte mari, lipsind un segment de dimensiune medie, așa cum se observă în structura fermelor din țări similare, precum Polonia, sau în „forța agricolă” a Uniunii Europene, Franța.
Dacă e să realizăm o analiză a performanței întreprinderilor din industria alimentară din România vs Polonia arată că marile companii poloneze (>250 de angajați) par a fi mai capabile să capitalizeze dimensiunea lor și să își extindă baza de clienți prin exporturi.
Companiile mici din România sunt împovărate de costurile cu personalul după creșteri semnificative ale salariului minim. Companiile poloneze din industria alimentară sunt mai eficiente decât cele românești.
În România, eficiența crește odată cu dimensiunea companiei, în timp ce în Polonia aceasta este relativ constantă între diferitele clase de dimensiuni.
