Producerea laptelui de măgăriță – cum se întrețin măgarii

Măgarul domestic (Equus asinus asinus) este o subspecie a măgarului sălbatic african (Equus asinus), care a fost domesticit cu aproximativ 5 mii de ani în urmă. Acesta era folosit pe larg pentru muncă și producție cu mult înaintea cailor.

Principala ramură de exploatare a măgarilor a fost și rămâne utilizarea în tracțiune. Aceștia sunt cu mult mai rezistenți decât caii, transportând greutăți de până la 70% din greutatea lor corporală comparativ cu 30% la cai și muncind continuu până la 10 ore pe zi cu doar o pauză de masă, pe când caii rezistă doar câteva ore.

Măgărușii se antrenează pentru muncă de la vârsta de doi ani, fiind apți către exploatare deplină la 5 ani.

Carnea de măgar se consumă doar regional, fiind cam aspră în viziunea standartă.

Laptele de măgăriță

Mai nouă este creșterea măgarilor pentru producția de lapte – un produs de nișă, care pe piața locală atinge valoarea de 20 euro pentru un litru.

Cercetările moderne îi atribuie laptelui de măgăriță însușiri miraculoase, comparându-l cu laptele de femeie. Acesta este hipoalergenic, conține practic tot complexul de vitamine, antioxidanți, contribuie la o imunitate puternică și se recomandă în alimentația copiilor.

La fel, se utilizează în cosmetologie, ca produs împotriva îmbătrânirii pielii. Mai mult, acesta se recomandă pentru probleme de digestie, precum și maladii respiratorii. După anumite surse, laptele de măgăriță se consideră benefic chiar și împotriva cancerului.

Producția de lapte este scăzută – o măgăriță dă de la 300 ml la un litru pe zi, în dependență de condițiile de întreținere.

Grăsimea produsului este relativ redusă – 1-2%, ceea ce contribuie la particularitățile sale benefice. Pe de altă parte, acest factor limitează proprietățile pentru procesare.

O ramură aparte ce ține creșterea măgarilor este producția de cașcaval din lapte de măgăriță.

Însă, din cauza grăsimii reduse, pentru producerea unui kg de cașcaval se utilizează până la 30 de litri de lapt, ceea ce majorează prețul produsului final până la 1000-1300 de euro/kg.

Reguli de întreținere

Principala cerință pentru creștere a măgarilor – să fie cald și uscat. Deși nu sunt foarte capricioși în întreținere, aceștia sunt foarte sensibili la frig și umezeală, îmbolnăvindu-se rapid.

Măgarii masculi, de regulă, se castrează, pentru a evita comportamentul lor agresiv sau imprevizibil, mai ales în preajma femelelor în călduri. Excepție este doar cazul, când aceștia sunt întreținuți pentru reproducție.

După deprinderile sociale, măgarii cel mai bine se comportă în perechi: două femele sau o femelă și mascul. Aceștia formează relații deosebit de strânse și separarea lor este inadmisibilă, încât provoacă stresuri severe.

Grajdurile se construiesc pentru fiecare pereche aparte, alocând o suprafață de 9 m² fiecărui cuplu.

Accesul către încăpere se asigură permanent, pentru protecția măgarilor de ploaie. Asta deoarece blana lor, spre deosebire de cea a cailor, nu are stratul de grăsime care reține apa, aceasta se umezește repede, iar măgarii sunt foarte sensibili la umiditate.

Podeaua se așterne cu paie sau fân, pentru a se menține caldă și uscată.

Alimentația măgarilor

Măgarii necesită o dietă săracă în proteine, zahăr și amidon, dar bogată în fibre. Din acest motiv, dieta de bază pe tot parcursul anului trebuie să fie paiele de orz, cu o cantitate limitată de iarbă.

Pășunatul pe câmpurile bogate în ierburi duc în scurt timp la obezitatea animalui. În timpul iernii, este posibilă administrarea cantităților mici de fân.

Măgarii cu exces de greutate sunt expuși riscului de hiperlipemie (creșterea cantității de lipide în sânge) care poate fi fatală pentru ei. Măgarii bătrâni sau bolnavi se hrănesc după o dietă individuală.

Hrana se administrează în cantități mici, dar des, cu acces constant la apă proaspătă și la sare pentru lins.

Igiena copitelor la măgari

Măgarii au cutia de corn a copitei mai elastică decât caii, din cauza dată cel mai frecvent aceștia nu necesită a fi podcoviți.

Igiena trebuie asigurată zilnic prin curățirea copitelor de murdărie și pietricele. Se acordă o deosebită atenție așternutului, care se menține curat și uscat.

La fiecare 6-10 săptămâni este necesar tunsul copitelor de către un specialist.

Reproducerea măgarilor

Măgarii ating maturitatea sexuală la vârsta de doi ani, dar pentru o reproducere sănătoasă se recomandă introducerea la montă după vârsta de trei ani.

Perioada de gestație la măgărițe durează 13-14 luni. Înainte de parturiție (fătare) femela se retrage, devine neliniștită, schimbându-și des poziția pentru a-și găsi confortul.

Fătările, de obicei, durează până la 40 de minute și nu necesită implicarea personalului. După parturiție femela linge mânzul pentru a-l curăța și usca, proces ce stabilește legătura dintre aceștia și stimulează circulația sangvină.

În decurs de câteva ore are loc și expulzarea placentei.

Sănătatea măgarilor

Măgarii nu au aceleași semne de durere ca și caii. Unul din semnele critice este apatia și lipsa poftei de mâncare. În cazul dat se apelează imediat la medicul veterinar.

Monitorizarea zilnică a sanătății măgarilor include:

• comportamentul;
• pofta de mâncare și setea;
• fecalele și urina;
• starea ochilor, a nasului și respirația;
• starea blănii și a pielii.

Temperatura corpului normală pentru măgari variază de la 36,2 ^OC până la 37,8 ^OC.

Boli respiratorii la măgari

Măgarii sunt predispuși la aceleași boli ca și caii, doar că se îmbolnăvesc rar și des manifestă semne ascunse.

Principalele infecții includ:

• viruși (gripa ecvină – Equine Influenza sau herpesul specific măgarilor – Asinine Herpes Virus);
• bacterii (Streptococus equi);
• viermi pulmonari (Dictyocaulus arnfieldi).

Simptomele bolilor respiratorii includ scurgeri nazale, tuse, respirație dificilă, febră. Măgarul de asemenea manifestă slăbiciuni, apatie și lipsa poftei de mâncare. La depistarea acestora se anunță imediat medicul veterinar.

Tratamentul include antibiotice și antiinflamatorii. Se schimbă mediul animalului, pentru a exclude probabilitatea influenței unui alergen.

Pentru prevenirea acestor boli se practică vaccinarea împotriva gripei ecvine și deparazitarea, precum și monitorizarea condițiilor de întreținere cu menținerea microclimei adecvate și a igienei corespunzătoare.

Curiozități

Măgarii au frică de apă, nu vor intra niciodată în ea și nici măcar nu vor păși pe gheață.

Caracteristica măgarilor de «încăpățânat» nu este altceva decât manifestarea instinctului de supraviețuire. Aceste animale inteligente își cunosc mereu limita și nu vor face un pas mai mult dacă simt că nu mai pot.

Măgarul nu se va mișca din loc sub nicio acțiune forțată, în schimb, lăsați să se odihnească un scurt timp, aceștia vor continua munca de sine stătător.