Cei cinci principali dăunători ai speciilor sâmburoase sunt musculița cu aripi pătate (Drosophila suzukii), musca cireșelor (Rhagoletis cerasi), acarienii, inclusiv acarianul roșu al pomilor (Panonychus ulmi) și acarianul roșu comun (Tetranychus urticae), păduchele negru al cireșului (Myzus cerasi) și viermele prunelor (Grapholita funebrana).
Viermele prunelor – particularități
Viermele prunelor este considerat printre cei mai periculoşi dăunători ai prunului. Adulții de viermele prunelor au 11-15 mm lungime, sunt de culoare brun-cenușie difuză.
Ei depun ouă pe frunzele și lăstarii tineri ai prunului. Omizile eclozează și fac galerii în fructe, hrănindu-se cu pulpa din jurul sâmburelui.
În condițiile țării, avem două generații pe an de viermele prunelor. Zborul primei generații are loc de la mijlocul lunii mai până la sfârșitul lunii iunie, iar zborul celei de-a doua generație are loc de la începutul lunii iulie până în august.
Viermele prunelor iernează în stadiul de larvă în crăpăturile scoarței sau în sol. Adulții eclozează primăvara (de la sfârșitul lunii aprilie până la începutul lunii mai) și depun ouă de la temperaturi de peste 14 grade Celsius.
Fructele sunt deteriorate de către larve. Fiind infestate, fructele încep să se coloreze mai repede decât de obicei și, la tăiere, se pot găsi larvele în interior sau excremente întunecate din locurile în care s-au hrănit.
Larvele lasă găuri în fructe, adesea provocând scurgerea unui lichid maroniu din răni și, în cele din urmă, fac fructele necomestibile.
Zborul viermelui prunelor poate fi monitorizat prin agățarea unei capcane cu feromoni în pom începând din primăvară, care atrage și captează masculii.
Cu toate acestea, masculii sunt foarte mobili și zboară pe distanțe lungi, așa că nu există o corelație directă între moliile captate și numărul de ouă depuse.
Dacă se găsesc mai mult de 12 molii adulte pe săptămână în prima generație și mai mult de 6 în a doua generație, fructele trebuie verificate pentru prezența ouălor de viermele prunelor.
Viermele prunelor – metode de control
În luna iunie, larve de prima generație pot fi identificate pe fructe. Cea mai utilizată metodă de control a acestui dăunător este dezorientarea feromonală, numită și perturbarea împerecherii, fiind eficientă pe suprafețe de minim 1 ha.
Dispenserele feromonale sunt montate la începutul lunii aprilie, înainte de perioada de zbor a viermelui prunelor și rămân în pomi până după recoltare, ce oferă o protecție parțială pe toată perioada de dezvoltare a fructelor.
Dacă în capcanele de monitorizare s-au identificat capturi se intervine cu tratamente fitosanitare permise în agricultura ecologică.
Printre acestea se pot aplica produse pe bază de Bacillus thuringiensis var. kurstaki, care este o bacterie ce intoxică intestinul larvelor tinere care sunt prezente pe fructe.
Tratarea cu spinosad are eficiență mai mare pentru combaterea acestui dăunător în sistem ecologic.
Acoperirea plantației cu plasă anti-insecte este o metodă de control foarte eficientă, dar și foarte costisitoare.
Metodele de monitorizare și control a viermelui prunelor pot fi aplicate și pentru celelalte specii de molii care atacă plantațiile de fructe sâmburoase, cum sunt molia orientală, molia vărgată a fructelor și molia cojii fructelor.
V-ar putea fi util și articolul Păduchele negru al cireșului – combaterea în sistem ecologic.
Referințe: A. Häseli, P. Stefani (2020). Ghid: Protecția culturilor sâmburoare în agricultura ecologică. (disponibil și în limba română).
