Viermele mărului – Cydia pomonella L. (Lepidoptera: Tortricidae) este unul dintre cei mai importanți dăunători ai culturii mărului, dar poate infesta și părul, gutuiul, nucul și alte specii pomicole.
Viermele mărului își are originea din estul Europei – vestul Asiei, iar în prezent este considerat dăunător pe toate zonele producătoare de fructe sâmburoase.
În Republica Moldova viermele mărului are două generații pe an, iar în unii ani cu toamne blânde chiar trei incomplete. Dăunătorul iernează în stadiul de larvă matură în cocon mătăsos în spațiile protejate în trunchi sau în frunzișul de la baza pomilor.
Controlul eficient și în timp util este esențial, deoarece având ouă mature, în decurs de două zile femelele se pot împerechea și depune ouă pe plantă. Larvele nou-eclozate de viermele mărului provoacă daune directe prin găurirea fructelor.
În interiorul fructelor, larvele se hrănesc și se dezvoltă, ceea ce poate duce la pierderi semnificative de producție.
Pentru controlul viermelui mărului fiecare producător trebuie să aplice principiile managementului integrat al dăunătorilor. Acesta include o serie de tactici, inclusiv:
- Igienizare agronomică, de exemplu, îndepărtarea fructelor căzute, tăierile corecte;
- Monitorizarea dăunătorului prin utilizarea capcanelor feromonale și/sau a modelelor meteorologice de evaluare a gradelor-zile pentru a evalua când numărul de dăunători atinge pragul de intervenție puteți viziona aici;
- Perturbarea împerecherii cu feromoni sexuali pentru dezorientarea moliilor masculine ce reduce gradul de depunere a ouălor. Unii producători reușesc să controleze viermele mărului cu ajutorul dezorientării în masă fără a aplica nici un tratament chimic în plantație.
- Aplicarea insecticidelor biologice, și ca ultimă opțiune, cele chimice pentru a ținti ouăle și/sau larvele tinere.
Citiți mai multe despre Combaterea viermelui mărului (Cydia pomonella) prin metoda dezorientării în masă.
Combaterea viermelui mărului cu aplicarea insecticidelor
Produsele fitosanitare funcționează printr-o cale biochimică identificată și interacționează cu un loc țintă în insectele dăunătoare. Aceasta se numește mod de acțiune (MdA). Toate insecticidele care acționează în același mod sunt grupate împreună în schema de clasificare a modurilor de acțiune IRAC recunoscută internațional.
Chiar dacă insecticidele sunt destinate pentru a combate dăunătorii, se constată în multe plantații că ele nu își mai fac efectul. Dintre cauzele de bază este că a apărut rezistența la un anumit insecticid sau la insecticide cu același mod de acțiune, și anume că prin utilizarea exagerată sau greșită a unui produs fitosanitar se dezvoltă forme rezistente ale dăunătorului care evoluează consecvent în populații rezistente.
Lista substanțelor active a produselor omologate în România pentru combaterea viermelui mărului poate fi consultată pe site-ul codexul-fitosanitar.ro.
În continuare, este prezentată o listă cu cele mai populare clase de substanțe active utilizate pentru controlul viermelui mărului, repartizată în funcție de fiziologia țintită din insectele dăunătoare și clasa chimică:
Insecticidul poate ținti sistemul nervos și muscular al dăunătorului ce are cel mai rapid efect și include cea mai mare categorie de produse. O altă categorie țintește perturbarea creșterii și dezvoltării insectei.
A treia categorie include afectarea intestinului dăunătorului ce implică produse biologice permise și în agricultura ecologică.
- Pentru a încetini dezvoltarea rezistenței la insecticide, pe de o parte, și de a obține fructe ce vor fi în limita nivelului admisibil de reziduuri, dar și numărului maxim de pesticide, pe de altă parte, folosiți o combinație a tuturor instrumentelor disponibile de protecție integrată pentru a reduce expunerea dăunătorului la insecticide.
- Respectați întotdeauna instrucțiunile de utilizare indicate pe eticheta fiecărui produs;
- Consultați eticheta produsului sau pagina www.irac-online.org pentru a determina modul de acțiune a fiecărui produs;
- Nu tratați generații succesive cu produse având același mod de acțiune. Poate apărea rezistență și atunci când se folosesc produse chimice diferite dar care au același mod de acțiune.
În general, perioada totală de tratare cu produse ce reprezintă un singur mod de acțiune aplicat pe tot parcursul ciclului de vegetație nu ar trebui să depășească aproximativ 50% din ciclul culturii sau să depășească 50% din numărul total de tratamente cu insecticide ce țintesc aceeași specie de dăunător.
Aceste recomandări au fost realizate în cadrul unui parteneriat dintre Proiectul USAID de Competitivitate și Reziliență Rurală (PCRR) și Comitetul de Acțiune a Rezistenței la Insecticide (IRAC).
