Suprafața totală organică din UE a fost estimată la 15.9 milioane de hectare (ha) în 2021, în creștere față de 14.7 milioane de hectare în 2020, potrivit ultimului raport Eurostat. A existat o expansiune rapidă și accentuată a suprafețelor organice din UE: între 2012 și 2021 a avut loc o creștere de 6.5 milioane de hectare, echivalentă cu o creștere de 68 %.
*Suprafața totală organică este suma suprafețelor în curs de conversie și celor certificate. Înainte ca o suprafață să poată fi certificată ca organică, aceasta trebuie să treacă printr-un proces de conversie, care poate dura 2-3 ani, în funcție de cultură.
Unul dintre principalele obiective ale strategiei De la Fermă la Furculiță a Comisiei Europene este de a încuraja dezvoltarea zonelor agricole organice, care ar trebui să reprezinte 25 % din terenul agricol al UE până în 2030.
Franța a avut 2.8 milioane de hectare de teren folosite pentru producția agricolă organică în 2021, cea mai mare suprafață printre țările UE. A fost urmată de Spania, cu 2.6 milioane de hectare de suprafață organică, Italia, cu 2.2 milioane de hectare, și Germania, cu 1.6 milioane de hectare.
Aceste patru țări din UE au reprezentat împreună aproape trei cincimi din suprafața totală organică a UE în 2021: Franța (17.4 %), Spania (16.6 %), Italia (13.7 %) și Germania (10.1 %).
Între 2012 și 2021, suprafața agricolă folosită pentru agricultura organică a crescut în aproape toate țările UE. Suprafața a crescut aproape de patru ori în Portugalia și Croația în această perioadă, cele mai mari rate de creștere din UE. A crescut rapid și în Franța (+169 %), și s-a mai mult decât dublat în Ungaria și România.
Suprafața organică a reprezentat aproximativ o zecime din suprafața agricolă a UE în 2021
Între 2012 și 2021, cota suprafeței totale organice în suprafața totală agricolă utilizată a UE a crescut de la 5.9 % la un estimat de 9.9 %.
Țările cu cele mai mari cote ale suprafețelor agricole organice în 2020 au fost Austria (26 % în 2020), Estonia (23 % în 2021) și Suedia (20 % în 2021). Portugalia, Italia, Finlanda, Cehia, Letonia, Danemarca, Slovenia, Spania și Grecia au avut de asemenea cote de peste 10 % în 2021. În contrast, cota agriculturii organice a fost sub 5 % în șase țări din UE în 2021, cu cele mai mici cote fiind în Bulgaria (1.7 %) și Malta (0.6 %).
În aproape toate țările UE, marea majoritate a suprafețelor de cultură organică au fost certificate. Datele pentru Germania și Austria privind suprafața organică nu sunt separate în suprafețe în curs de conversie și certificate organic; se raportează doar suprafața totală organică. Mai mult de 90 % din suprafețele de cultură organică au fost raportate ca fiind certificate în Suedia, Olanda, Cehia și Estonia în 2021.
Alte 18 țări aveau cote între 70 % și 90 % din zonele lor de cultură organică. Cele mai mici cote ale suprafețelor certificate au fost înregistrate pentru Malta (66.7 %), România (59.6 %) și Portugalia (33.4 %), subliniind potențialul pentru creșterea ulterioară a suprafețelor certificate în aceste țări în anii următori.
De fapt, măsurile de sprijin naționale din Portugalia au condus la o creștere de zece ori a suprafețelor organice în perioada de conversie între 2020 și 2021, de la 50 000 de hectare la 511 000 de hectare.
Din cauza perioadei de conversie de 2-3 ani a terenurilor agricole, o cotă mare din suprafața în curs de conversie este necesară pentru a evita stagnarea în creșterea suprafeței organice certificate.
Producția organică
Suedia a avut cele mai mari cote de producție organică de cereale și legume proaspete în 2021.
În 2021, producția organică de cereale (inclusiv semințe) a reprezentat 6.2 % din producția totală de cereale în Suedia, 5.5 % în Estonia și 4.4 % în Finlanda, cele mai mari cote printre țările UE.
Suedia a avut și cea mai mare cotă (17.7 %) de producție de legume proaspete organice în totalul producției de legume printre țările UE, urmată de Germania (11.2 %) și Olanda (5.4 %).
Există o variație largă în ceea ce privește concentrarea producției organice în țările UE
Suprafața de producție agricolă este împărțită în trei tipuri principale de utilizare: terenuri arabile (în principal cereale, culturi rădăcinoase, legume proaspete, furaje verzi și culturi industriale), pajiști permanente (pășuni și fânețe) și culturi multianuale (pomi fructiferi și fructe de pădure, măslini și viță de vie).
Suprafața de culturi arabile organice a reprezentat mai mult de jumătate din suprafața totală agricolă organică în 14 țări ale UE în 2021. În contrast, pajiștile și fânețele organice au reprezentat mai mult de jumătate din suprafața totală agricolă organică în alte 10 țări ale UE. Deși zonele de culturi permanente organice nu au reprezentat majoritatea suprafeței totale agricole organice în nicio țară a UE, ele au reprezentat totuși peste 20 % în 5 țări ale UE.
Culturile arabile organice au reprezentat marea majoritate a suprafețelor agricole organice din Finlanda (99.1 %), Danemarca (83.1 %) și Polonia (78.6 %). Acest lucru contrasta puternic cu Cehia, Irlanda și Slovenia, unde aproximativ 80 % din suprafețele lor totale agricole organice erau pajiști și fânețe organice.
În toate țările UE, culturile perene organice au reprezentat cea mai mică cotă din aceste trei categorii principale de utilizare a terenurilor din suprafața organică totală. În 15 țări ale UE a reprezentat mai puțin de 5 % din suprafața organică totală.
Cu toate acestea, suprafața culturilor multianuale organice în suprafața organică totală a depășit 20 % în Italia, Bulgaria și Spania și a fost aproape de 40 % în Cipru și Malta.
5 milioane de bovine certificate organic
5 milioane de bovine din numărul total de 75.7 milioane de bovine ale UE (6.6 %) erau crescute folosind metode organice în 2021.
Tendința este să existe rate mai mari de animale de pășunat organice decât de animale care nu pășunează. De exemplu, puțin peste o treime din oi și capre în Letonia (36 %) și Austria (34 %) au fost crescute conform metodelor de agricultură organică.
De asemenea, puțin sub o treime (31.5 %) din bovinele din Grecia erau crescute în sistem organic. Grecia a avut și cea mai mare cotă de vaci de lapte organice (23 %), urmată de Austria (22 %) și Suedia (19 %). Ratele de porci organici au fost mult mai mici, cele mai mari cote fiind în Franța (3.8 %) și Danemarca (3.7 %).
