Rapița este una dintre cele mai importante trei culturi de semințe oleaginoase din lume – și, în unele țări unde din cauza condițiilor pedo-climatice nu se pot cultiva alte astfel de culturi, este cea mai cea mai importantă cultură pentru semințe oleaginoase.
Datorită recoltei de semințe bogate în ulei, rapița a căpătat o relevanță tot mai mare din punct de vedere al producției pentru anumite surse de energie: biocombustibili și bioetanol.
În continuare, vorbim despre principalele aspecte de luat în calcul atunci când vorbim de respectarea tehnologiei de cultivare a rapiței de toamnă:
1. Rotația culturilor
Recomandarea noastră este ca revenirea rapiței pe aceeași suprafață să se producă după minim 4 ani, datorită patogenității unor agenți de dăunare, scăderea populațiilor de buruieni specifice, evitării apariției samulastrei, refacerii agrofondului specific.
Rapița este o mare consumatoare de elemente minerale, ea nefiind o planta chimiofilă prin definiție.
2. Managementul solului
Cultura rapiței este foarte pretențioasă la pregătirea terenului și a patului germinativ. Astfel, după recoltarea plantei premergătoare, distrugerea resturilor vegetale este benefică. Fiind o cultură care se seamănă în stratul superficial (2-3 cm), evitați trecerile multiple care conduc la pierderea umidității din sol.
3. Alegerea hibridului
Se face în funcție de particularitățile arealului de cultură, ale parcelei, tehnologiei de cultivare și momentului semănatului.
Portofoliul de hibrizi de rapiță KWS – disponibil pe acest link. Umberto KWS este cel mai vândut hibrid în România.
4. Perioada de semănat. Semănatul
Ultimii ani ne-au dovedit că perioada optimă pentru semănatul rapiței de toamnă este destul de largă, în funcție de condițiile climatice înregistrate peste vară. Semănatul în „uscat” a devenit o practică uzuală în rândul fermierilor (luna august), urmând ca după primele precipitații înregistrate, cultura sa răsară.
Deseori, uniformitatea la răsărire și chiar densitatea calculată nu reprezintă ceea ce ne-am dori. Tratamentul seminței trebuie să includă obligatoriu o componentă fungicidă și realizat în regim industrial, pentru o acoperire și un grad de încărcare antifungică uniform repartizată pe suprafața semințelor.
Adăugarea componentei insecticide, aduce siguranța protecției culturii în prima perioada de vegetație, perioadă cu expunere masivă la dăunători specifici și nespecifici care pot compromite densitatea, arhitectura plantei sau chiar viabilitatea acesteia.
5. Densitatea la semănat
Densitatea la semănat se stabilește conform recomandărilor producătorului de semințe. Tratamentul seminței cu insecticide, pregătirea corespunzătoare a terenului și epoca de semănat ne păstrează în limitele acestor recomandări.
6. Erbicidarea
Alegerea erbicidelor se face în funcție de specificul solei privind speciile de buruieni existente, a prezenței samulastrei culturii anterioare, a gradului de mărunțire a terenului (cu aplicare în preemergențe sau postemergență) și a toleranței hibrizilor la anumite grupe de erbicide.
7. Aplicarea insecticidelor și controlul dăunătorilor
În funcție de momentele de atac ale dăunătorilor, trebuie planificată aplicarea insecticidelor corespunzătoare acestora, începând de la tratamentul seminței până în fenofazele întârziate.
8. Aplicarea îngrășămintelor specifice și a fertilizanților foliari
Este foarte important ca, toamna, planta de rapiță să aibă la dispoziție o cantitate suficientă de nutrienți în sol, mai ales că 40% din biomasă se formează înainte de intrarea în iarnă, fiind responsabilă de stabilirea viitorului potențial de producție.
Fosforul (P) și potasiul (K) se aplică la pregătirea terenului, ținând cont de analiza solului, înainte de semănat (nevoile plantei sunt de 30-40 kg s.a. de P și 40-50 kg s.a.de K per tona de producție estimată).
Aplicarea unei cantități ridicate de azot (N) în toamnă poate avea efecte secundare (o creștere vegetativă mai mare, perioadă de vegetație mai extinsă, toleranță scăzută la îngheț). Doza maximă de azot aplicată în toamnă trebuie adaptată la nevoile solului, pentru o evoluție corespunzătoare a plantei de rapiță, fiind de regulă cuprinsă între 30-50 kg s.a./ha.
Restul cantității, care poate ajunge la 150 – 200 kg s.a./ha se aplică etapizat în primăvară, înainte de repornirea în vegetație și, respectiv, înainte de înflorit. Nu trebuie neglijată nici aplicarea produselor pe bază de sulf (S) și bor (B), microelemente foarte importante în atingerea unor randamente ridicate de producție.
9. Asigurarea unor condiții optime la iernare
Pentru o dezvoltare optimă a rapiței de toamnă, înainte de intrarea în iarnă, trebuie avuți în vedere următorii factori:
- Densitatea de semănat între 35-50 plante/mp, în funcție de recomandările producătorului
- Plăntuța suficient de viguroasă (3×8= 8 frunze, 8mm diametrul coletului, 8cm – lungimea rădăcinii)
- Tija florală să nu depășească 2 cm.
- Utilizarea regulatorilor de creștere și/sau fungicidelor, dacă se impune.
10. Tratamentele fitosanitare din a doua parte a vegetației și protecția elementelor de producție
Multitudinea dăunătorilor prezenți în cultură încă din ferestrele iernii, reclamă intervenții repetate cu insecticide de contact.
Tratamentele cu fungicide sunt recomandate a se aplica la iesirea din iarnă, dacă pierderile foliajului sunt importante și obligatorii în perioada de înflorit pentru protecția la boli precum putregaiul alb sau alternarioza.
Nu mai puțin importantă este și recoltarea la momentul potrivit, evitând supramaturarea culturii.
Iar dacă sunteți în căutarea unor hibrizi de rapiță adaptați condițiilor din câmp ce să ofere o productivitate sporită, accesați acest link pentru a afla mai multe despre hibrizii KWS – care acoperă peste 20% din suprafața cultivată cu rapiță în România.
