În ultimii ani, este tot mai des neglijată perioada optimă de semănat a culturii de floarea soarelui, decizia de semănat fiind argumentată prin umiditatea la moment disponibilă în sol.
În general, germinarea și răsărirea uniformă a semințelor de floarea soarelui este influențată de trei factori de bază: temperatura din sol, umiditatea și textura solului.
Experiențele din câmp indică faptul că un semănat prea timpuriu al culturii nu generează avantaje, ci, din contra, ar crea dificultăți la capitolul prelungirea perioadei de răsărire, obținerea plantelor firave, neuniforme, adică mai supuse atacului bolilor și dăunătorilor.
Pe lângă obținerea unei răsăriri eșalonate a plantelor, există și posibilitatea ca, la o temperatură nepotrivită a solului, semințele să mucegăiască. Un alt argument contra semănării prea timpurii ar fi competiția culturii cu buruienile.
Realizând semănatul florii soarelui în perioada optimă, când în sol se atinge temperatura optimă, sistemul radicular abia format se dezvoltă mai bine, pătrunde mai profund în solul afânat, dar și pe verticală.
Semănată prea devreme, floarea soarelui formează sistemul radicular mai mult pe orizontală, din cauza că temperatura solului la adâncime este mai mică. Acest lucru duce la epuizarea rapidă a rezervei de elemente nutritive din stratul explorat de rădăcini, o cantitate mică de apă disponibilă ulterior plantei, mai ales în perioada critică de umplere a semințelor, dar și un risc al căderii culturii.
Plantele tinere supuse unui șoc termic din cauza semănatului prea timpuriu pot fi limitate în creștere, pot avea vârful de creștere afectat, se pot forma plante ramificate, iar cultura deveni neuniformă.
În plus, cercetările realizate indică faptul că incidența atacului de mană (Plasmopara halstedii) este mai mare în plantațiile de floarea soarelui semănate prea devreme (numărul de plante atacate per hectar a fost mai mare).
La o germinare și răsărire a plantelor într-o perioadă scurtă de timp se înregistrează o reducere a riscului de infecție cu mană.
Totodată, atacul viermilor sârmă (Agriotes spp.) este în strânsă corelație cu umiditatea solului și temperaturile moderate.
Dacă, totuși, optați pentru un semănat mai timpuriu, este recomandată reducerea adâncimii de semănat, dar ținând cont și de textura solului (în solurile ușoare, afânate, adâncimea trebuie să fie mai mare, iar pe terenurile reci, mai grele semănatul se face mai la suprafață). Evident, pentru o răsărire uniformă, trebuie să luăm în calcul și umiditatea disponibilă în sol.
Din recomandările generale, adâncimea de semănat la floarea soarelui variază de la 3 la 7 cm, 3-5 cm de obicei sunt recomandați pentru solurile mai grele și umede, iar 5-6 cm pe solurile mai ușoare și mai uscate.
Pentru a determina perioada optimă de semănat ținând cont de temperatura recomandă, se ia în calcul temperatura înregistrată la ora 7-8 dimineața care trebuie să fie de 8-10 grade Celsius la adâncimea de încorporare a seminței, iar în următoarele zile se prognozează încălzirea vremii.
Durata optimă de semănat în fiecare an se înregistrează de obicei pe parcursul a 8-10 zile.
V-ar putea fi util și articolul Ratele de însămânțare a culturii de floarea-soarelui.
Totodată, impact negativ asupra recoltei îl are și întârzierea semănatului (perioada optimă, de obicei, se înregistrează începând cu 25 martie până în a doua jumătate a lunii aprilie). Semănatul florii soarelui mai tardiv, duce la scăderi de producţie.
V-ar putea plăcea și articolul Floarea soarelui în asolament: premergători buni.
