După o naștere tipică, vițelul ar trebui să respire în 30 de secunde de la naștere, să fie capabil să-și ridice capul în 3 minute, să încerce a se ridica singur în 5 minute și ar trebui să stea în picioare după 20 de minute.
Fătarea (parturiția, nașterea) este procesul fiziologic prin care se realizează expulzarea spontană a produsului de concepție (fetusul) după incheierea perioadei normale de gestație.Când actul parturiției decurge normal, fără intervenția specialistului se numește eutocică și, de obicei, nu este însoțită sau urmată de complicații, iar când din diverse motive nu poate decurge spontan se numește distocică.
Cauzele care impiedică o parturiție eutocică sunt diverse și pot fi clasificate în distocii de ordin matern, distocii de ordin fetal sau mixte.
Primul semn ce ar putea să ne pună în gardă este poziția fătului înainte de fătare. Sunt multe poziții distocice pe care proprietarul nu le poate diferenția fără prezența medicului veterinar. Agitarea femelei în timpul fătării și îndelungarea procesului de parturiție (fătarea), ar fi un prim semn ce ar trebui examinat și de necesitate de chemat specialistul.
Când vaca pe tot parcursul gestației este în vizorul fermierului, aceste patologii de gestație pot fi evitate. Managementul corect al gestației chiar și pentru o singură vacă din gospodărie, ne ajută să evităm toate complicațiile ce pot surveni după: Exces de volum al fătului, Retenția învelitorilor fetale, Endometrite, Mastite, Pododermarite, Cetoză, ect.
Citiți aici despre Cetoza sau de ce vacile slăbesc brusc după fătare sau despre Mastita vacilor de lapte – forme și tratament.
Principalele cauze ale acestor distocii le cunoaștem: rația neechilibrată, condițiile de întreținere, aglomerația animalelor, însămânțarea înrudită sau naturală, însămânțarea prea devreme a junincilor. Și, totuși, unele greșeli le comitem, fie conștient, fie inconștient.
Indiferent de situație, trebuie să intervenim corect pentru a salva viața mamei în primul rând, și a vițelului nou-născut. Resuscitarea vițelului după ce a fost fătat este o manoperă nu ușoară căci mult contează de timpul când a fost fătat și motivul reținerii fătului în corpul mamei (poziția incorectă a fătului, vițel mărit în volum, fătarea cu partea posterioară a corpului fetusului).
Variind în funcție de tipul de situație de fătare pe care o întâlnim, vom împărtăși unele practici care se folosesc în mod obișnuit atunci când vițeii nou-născuți au nevoie de ajutor la naștere.
1. Examinați vițelul la naștere
Una dintre sarcinile de bază este de a cunoaște, în primul rând, ce este normal pentru un vițel la naștere și ce nu este. Chiar dacă acest proces decurge normal, orice animal trebuie supravegheat în primele ore de viață.
După o fătare tipică, vițelul ar trebui să respire în 30 de secunde de la naștere, să fie capabil să-și ridice capul în 3 minute, să încerce de a se ridica singur în 5 minute și ar trebui să stea în picioare după 20 de minute. În decurs de 2 ore va încerca să caute mamelonul vacii ca să sugă.
Vițeii aflați în dificultate nu vor sta în picioare sau nu vor sta foarte mult timp. Ei nu vor mânca bine și vor avea o eficiență scăzută în absorbția imunoglobulinelor.
Alte semne ale dereglărilor unui vițel nou-născut pot include respirație neregulată, hemoragii sau pete roșii în ochi, mucoase cianotice sau albastre și umflarea limbii sau a capului.
2. Examinați nările vițelului
Verificați nările și gura vițelului și îndepărtați lichidul sau mucusul folosind mâna, un ștergar sau o mână de paie/fân. Se deschide cavitatea bucală (gura) și se încearcă de a elibera cavitatea de mucusul prezent.
În fermele performante se ține un rezervor de oxigen cu o mască la îndemână și când se naște un vițel cu probleme de așa gen se pune masca peste botul vițelului pentru a primi o doză de oxigen pur ce a ajută enorm în resuscitare.
Dacă un vițel nu respiră după ce a fost fătat, dar are bătăi ale inimii, are șanse foarte mari de a supraviețui după resuscitare.
3. Plasați vițelul cu membrele sub el
Poziționează vițelul cu picioarele sub el – acesta este un prim pas pentru resuscitare. Se iau câțiva baloți de fân sau paie și se pun în așa mod pentru a sprijini vițelul într-o poziție verticală, astfel încât să nu fie aplecat într-o parte sau alta.
Nu lăsați vițelul pe o parte, ceea ce împiedică ambii plămâni să se umfle uniform. Prin aducerea animalului într-o poziție verticală, vițelul va putea extinde ambii plămâni mai ușor pe măsură ce respiră.
La fel, nu agățați un vițel cu capul în jos sau peste o poartă. Acești viței trebuie să genereze o presiune negativă destul de semnificativă pentru a-și extinde alveolele și a-și deschide plămânii. Vițeii nu își pot extinde plămânii când sunt cu capul în jos.
Acest lucru poate provoca prea multă presiune craniană în capul vițelului și poate scădea fluxul de oxigen către creier.
4. Utilizați un stimul
Un stimul practicat în resuscitarea unui vițel nou-născut este administrarea unei cantități mici de apă rece de la robinet într-o ureche. Aceasta activează neuronii și stimulează reflexul de respirație al vițelului.
Nu se umezește corpul vițelului cu apă, care poate scădea temperatura corpului sau chiar îl poate face mai predispus la hipotermie. Se folosește o cantitate mică de apă, aproximativ 100 de mililitri.
Unii practicanți și producători folosesc paie pentru a gâdila nările vițelului pentru a provoca un răspuns, însă ar putea provoca o rănire a cavității date.
Utilizarea cofeinei este un alt mod în care se observă un stimul folosit cu succes pentru a ajuta la resuscitarea vițeilor. Unul dintre lucrurile pe care le va face cofeina este că elimină adenozina și se stimulează respirația.
5. Folosiți ventilare mecanică
Ventilația mecanică este o manoperă eficientă pentru resuscitare, însă este de un termen scurt. Totuși intubația (introducerea unei sonde în trahee) ar fi standardul de aur, dar este rareori posibil de utilizat în teren. De asemenea, nasul vițelului la gura îngrijitorului este puțin probabil să fie eficient.
În momentul când în ferme mari este necesar de intervenit des pentru resuscitarea vițeilor nou-născuți, se recomandă achiziționarea unei truse de resuscitare. O atenție, este că uneori ventilația mecanică va contribui la livrarea aerului în esofag și abomas, ceea ce defavorizează mai apoi pri acumulare.
6. Luați în considerare administrarea medicamentului
Anumite medicamente prescrise, cum ar fi doxapramul, pot fi, de asemenea, utilizate pentru a stimula respirația, deși vițeii afectați grav nu răspund întotdeauna la aceasta.
Sunt disponibile date minime, dar utilizarea doxapramului la 2 mg/kg, IV are o acțiune puternică de stimulare asupra centrului respirator. Se recomandă adesea la vițeii care au depresie severă de la xilazină.
O doză de epinefrină poate ajuta la deschiderea căilor respiratorii și încurajează plămânii vițelului să se extindă.
7. Stimulați manual fluxul de sânge, dacă este necesar
Majoritatea vacilor, având ocazia, își vor linge și curăța vițeii după fătare. Puteți imita manopera dată folosind prosoape/paie uscate pentru a freca și curăța vițelul.
Pentru a interesa vaca ca să lingă vițelul, se toarnă făină de porumb/tărâțe pe spatele vițelului.
8. Controlați necesitatea de a interveni în cazul fătărilor distotice
Distocia este dureroasă atât pentru vacă, cât și pentru vițel. Vițeii au adesea vânătăi musculare semnificative și posibil și fracturi ale coastelor. În cazul fătărilor distocice aproximativ 20% dintre vițeii născuți prin naștere asistată au fracturi de coastă datorită manoperelor de tragere de către îngrijitor.
Pentru a se reveni mai rapid după astfel de fătări distocice, vițeilor li se administrează 1 ml de meloxicam injectabil.
9. Monitorizați și gestionați fătarea
În cazul fătărilor normale, botul este poziționat între membrele anterioare formând, mai mult sau mai puțin, un con care va determina distensia progresivă a cervixului și vaginului, făcând fătarea mai ușoară. Spargerea pungii cu lichid amniotic va lubrifia vaginul ușurând fătarea.
În fătările distocice putem întâlni următoarele poziții incorecte a fătului:
- Un membru anterior rămâne în spate. Când un picior anterior rămâne în spate nu se mai formează conul care să ajute fătarea. Dacă femela mamă întâmpină dificultăți este necesar să aduceți piciorul fătului în poziția normală.
- Prezentarea cu trenul posterior. Fătul se angajează în traiectul de fătare cu trenul posterior, iar conul format din membre și cap rămâne în spate. Aceste fătări sunt dificile. Cel mai mare pericol îl reprezintă ruperea învelitorilor fetale înainte de expulzarea completă ceea ce va determina sufocarea vițelului. Se impune intervenția și întoarcerea lui în poziție normală de parturiție.
- Capul întors în spate. Intrarea în canalul de fătare este foarte dificilă, dacă nu imposibilă. Soluția este să încercați să mutați capul fătului în poziție normală. Fiindcă membrele anterioare sunt angajate deja, împingeți fătul înapoi până puteți să-i întoarceți capul astfel încât acesta să fie poziționat între membre.
- Corpul întors pe spate și un picior înapoi. Fătarea este dificilă și trebuie intervenit pentru a întoarce fătul în poziție normală, aducând și membrul anterior în fața capului.
- Prezentare cu toate membrele. Membrele posterioare pot ajunge în fața capului, la nivelul celor anterioare. Fătarea devine imposibilă. Se intervine prin împingerea membrelor posterioare și repoziționarea capului. Traiectul de fătare va fi astfel eliberat.
Abilitățile de gestionare a fătărilor sunt cu adevărat esențiale, putem îmbunătăți cu adevărat sănătatea și vitalitatea vițeilor în primele ore și zile de viață. Specialistul veterinar cunoaște mai bine când și cum se poate de intervenit, din acest motiv, printr-o colaborare și o informație corectă ajunsă la fermier poate salva nu numai o viață.
La fel, școlarizarea angajaților este un factor decisiv în monitorizarea întregii ferme de vaci, din motiv că ei efectuându-și lucrul sunt mai mereu alături de efectivul de vaci. Cunoscând la general unele nereguli în comportamentul vacilor, se vor adresa nestingherit la fermier pentru rezolvarea problemei.
ATENȚIE! Aceste informații sunt minuțios selecționate și scrise de medici veterinari, dar nu înlocuiesc consultația sau examinarea medicală. Pentru o diagnoză exactă, rugăm sa consultați un medic veterinar în persoană sau o clinică specializată.
