Politica agricolă comună (PAC) este cea mai mare componentă a cheltuielilor din bugetul UE şi include unele scheme de cheltuieli care sunt expuse în mod deosebit la riscuri de fraudă, arată un raport publicat luni de Curtea de Conturi Europeană.
Conform concluziei la care a ajuns Curtea de Conturi Europeană, executivul comunitar a reacţionat la cazurile individuale de fraudă care au afectat cheltuielile PAC, dar ar trebui să fie mai proactivă în ceea ce priveşte contracararea anumitor riscuri de fraudă, cum ar fi acapararea ilegală a terenurilor.
Persoanele care comit fraude pot să exploateze deficienţele de la nivelul controalelor efectuate de statele membre. Curtea recomandă, aşadar, Comisiei să monitorizeze mai bine măsurile antifraudă instituite la nivel naţional, să pună la dispoziţie orientări mai concrete şi să promoveze utilizarea noilor tehnologii pentru prevenirea şi detectarea fraudei.
Curtea de Conturi Europeană a examinat mecanismele de fraudă din cadrul schemelor de plăţi aferente PAC şi a analizat măsurile finanţate de această politică în cadrul gestiunii partajate (plăţi directe, măsuri de piaţă şi dezvoltare rurală), examinând date din perioadele de programare 2007-2013 şi 2014-2020.
Principalele riscuri pe care le-a identificat sunt legate de disimularea de către beneficiari a neîndeplinirii unor condiţii de eligibilitate, de complexitatea măsurilor finanţate şi de formele ilegale de „acaparare a terenurilor”.
„Frauda aduce atingere intereselor financiare ale UE şi împiedică resursele Uniunii să contribuie la îndeplinirea obiectivelor politicii. Considerăm că UE ar trebui să depună mai multe eforturi pentru a contracara riscul de fraudă în cadrul cheltuielilor agricole. Preconizăm că raportul nostru va ajuta Comisia şi statele membre să îşi dezvolte capacitatea antifraudă în cadrul noii politici agricole comune pentru perioada 2023 2027”, a declarat domnul Nikolaos Milionis, membrul Curţii care a coordonat auditul.
Domeniile de cheltuieli care fac obiectul unor norme mai complexe sunt expuse la un risc mai ridicat – de exemplu, măsurile de investiţii din domeniul dezvoltării rurale -, iar unele scheme de plată din cadrul PAC destinate să sprijine anumite categorii de beneficiari s-au dovedit a fi susceptibile la fraudă, întrucât unii solicitanţi nu comunică anumite informaţii relevante sau creează în mod artificial condiţiile necesare pentru a îndeplini criteriile de eligibilitate şi pentru a beneficia în mod necuvenit de ajutorul din partea PAC.
Acesta poate fi cazul, de exemplu, al sprijinului acordat „IMM-urilor” agricole, care nu au dezvăluit legăturile pe care le aveau cu alte societăţi, sau al sprijinului acordat unor beneficiari neeligibili care solicită plăţi în calitate de „tineri fermieri”.
Fenomenul de „acaparare a terenurilor” poate implica practici frauduloase, cum ar fi falsificarea de documente, forme de constrângere, trafic de influenţă politică sau de informaţii privilegiate, manipularea procedurilor sau darea de mită.
În urma investigaţiilor efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi de autorităţile naţionale, s-a constatat că suprafeţele agricole cele mai susceptibile la acest tip de activitate frauduloasă sunt terenurile aflate în proprietate publică sau cele private a căror situaţie privind proprietatea este neclară.
Persoanele care comit fraude pot încerca, de asemenea, să achiziţioneze terenuri – în mod legal sau nu – exclusiv în scopul de a primi plăţi directe, fără a desfăşura nicio activitate agricolă.
Riscul este mai ridicat în cazul anumitor păşuni şi al zonelor montane, unde este mai dificil pentru agenţiile de plăţi să controleze dacă activitatea agricolă în cauză, cum ar fi păşunatul, este efectuată cu adevărat.
Întrucât cea mai recentă actualizare de către Comisie a analizei riscurilor de fraudă din cadrul PAC a avut loc în 2016, una dintre recomandările adresate de Curte Comisiei este ca aceasta să îşi actualizeze evaluarea cu privire la expunerea la risc de fraudă a diferitor scheme de cheltuieli şi la gradul în care măsurile antifraudă ale statelor membre sunt capabile să detecteze, să prevină şi să corecteze fraudele.
Curtea de Conturi Europeană recomandă, de asemenea, Comisiei să ia măsurile necesare pentru a atenua principalele riscuri de fraudă şi să promoveze oportunităţile oferite de tehnologie – de exemplu, data mining, învăţarea automată, imaginile prin satelit şi fotointerpretarea – pentru combaterea fraudei, încurajând statele membre să facă demersuri în această direcţie.
