Dăunătorii căpșunului: cum să-i recunoști. Tratamente

Căpșunul este una dintre culturile cele mai sensibile la boli și dăunători. Mai ales că, datorită fructelor gustoase, numărul dăunătorilor care ar dori să le consume e destul de mare.

În acest articol discutăm despre principalii dăunători la căpșun și metode de menținere a acestora sub control:

Gărgărița neagră a căpșunului (Anthonomus rubi)

Dacă acest dăunător a apărut în parcelă, atunci ar trebui să știți că poate afecta nu doar căpșunul, ci și zmeurul și murul.

Gărgărițele adulte sunt mici, gri întunecate sau negre. Provoacă cele mai mari daune mugurilor florali și foliari, în special la soiurile timpurii de căpșun.

Femelele depun ouă în muguri, din care ies larvele, devorând conținutul mugurilor, formând pupa în ei.

Trei săptămâni mai târziu, larvele se dezvoltă și devin adulți, care mănâncă frunzele. Le puteți găsi prin canale lungi înguste pe care le sapă în frunze.

Măsuri de combatere a gărgăriței negre a căpșunului: toamna, afânați spațiul dintre rânduri, iar primăvara, colectați și ardeți toate resturile de plante – astfel veți priva gândacii de locurile de iernat.

Încercați să nu plantați zmeur, mur și căpșun unul lângă altul, astfel încât dăunătorii să nu treacă de la o cultură la alta.

La început, când sunt un număr mic de gărgărițe, puteți pur și simplu să le scuturați pe ziare puse sub plante și apoi–să le distrugeți. Faceți acest lucru dimineața devreme, când gărgărițele sunt mai puțin active.

Metode naturiste de combatere a gărgăriței la căpșun:

Folosiți o infuzie de cenușă de lemn împotriva gărgărițelor (3 kg de cenușă, se toarnă 10 litri de apă clocotită, se adaugă 40 g de săpun de rufe ras pe răzătoare, se amestecă și se lasă 10-12 ore).

Puteți folosi și un decoct de pelin (1 kg de iarbă uscată, turnați 4 litri de apă și fierbeți 10 minute. Apoi strecurați lichidul, adăugați cantitatea necesară de apă la 10 litri și adăugați 50 g de săpun de rufe).

Din substanțe chimice, sunt omologate cele pe bază de ciantraniliprol (Benevia 0,75 L/ha, BBCH 12 – 89, Verimark 375 mL/ha).

Acarianul căpșunului (Tarsonemus fragariae)

Are 6-7 generații și iernează la baza rozetei frunzei. Aceste insecte mici provoacă multe probleme primăvara și vara. În procesul de dezvoltare, acarienii evazivi au dobândit dimensiuni microscopice (0,2-0,3 mm) și o culoare discretă, care variază de la translucid la brună-deschisă.

Este foarte dificil de detectat dăunătorul în stadiul inițial. De obicei, impactul acarienilor poate fi observat numai în a doua jumătate a verii, când frunzele se răsucesc, capătă o acoperire asemănătoare cu ceara gălbuie, se usucă timp de 1-2 luni.

Plantele devin mici și lipsite de viață, deoarece acarienii sug literalmente tot sucul din acestea.

Primăvara, la pornirea în vegetaţie, femelele părăsesc locurile de iernare şi depun ouăle pe frunzuliţele apărute. Larvele (care apar după 12-20 de zile de la depunerea ouălor), preferă frunzele din interiorul tufei, unde umiditatea aerului este mai ridicată (80-100%).

Pierderea medie a producției, în funcție de soi, este de 20-50%.

Măsuri de prevenire a acarianului căpșunului:

Evitați îndesirea plantărilor, cultivați soiuri rezistente, utilizați material săditor sănătos, tratați la timp plantația, scăpați din timp de buruieni, nu plantați la umbră și în zonele umede. Îndepărtați plantele înghețate și slabe – acarienii le atacă mai întâi.

Se recomandă săparea solului pe porţiunile infestate puternic și colectarea plantelor infestate şi arderea acestora. Utilizarea îngrăşămintelor pentru a obţine plante mai viguroase, mai rezistente la atac.

Aplicarea tratamentelor termice cu apă caldă (48-56°C), timp de 7-30 minute, a materialului săditor infestat.

Metode naturiste de menținere sub control:

Folosește o infuzie de coji de ceapă sau un extract de usturoi împotriva acarienilor. Se diluează 200 g de coji de ceapă în 10 litri de apă caldă, se lasă soluția să se infuzeze timp de 4-5 zile și se pulverizează plantele cu ea.

În plus, puteți folosi 200 g de usturoi tocat, adăugați 10 litri de apă. Se amestecă bine, se strecoară și se pulverizează plantele cu soluția rezultată.

Produse omologate: abamectin (Apache Vertab – 0,15-1,0 L/ha (50-100 ml/hl) se aplică la apariția primelor forme).

Contra acarienilor la căpșun sunt omologate produse pe bază de: săruri de potasiu ai acizilor grași C7-C20 – Flipper (spații protejate 16 L/ha), abamectin (Invert (seră) 0,15 – 1,0 L/ha (50 – 100 mL/hL, Vertimec 1-1,2 L/ha), spirotetramat (Movento 1,0 L/ha se aplică de la apariția celei de-a treia frunze până la alungirea inflorescenței)

Nematodul galicol al rădăcinilor sau viermele rădăcinilor (Meloindogyne incognita)

Plantele atacate prezintă pe rădăcini niște umflături (gale) de diferite dimensiuni, până la 5 cm diametru. Plantele atacate puternic se ofilesc și pier.

În câmp iernează în stadiul de ou în corpul femelei, iar în sere ca femele sau larve de vârsta doua. Larvele părăsesc galele și caută rădăcini tinere, pătrund în țesuturile rădăcinilor, în apropierea vârfurilor de creștere.

Se recomandă dezinfectarea solului înainte de plantare și distrugerea resturilor vegetale după recoltare.

Pentru dezinfectarea solului înainte de plantare este omologat produsul pe bază de metam sodiu – Nemasol 510 (300 L/ha se aplică înainte de plantare).

Citiți și despre Bolile la căpșun: Cum să eviți răspândirea acestora.

Musca albă a căpșunilor (Aleurodes fragariae)

Această insectă mică poate ajunge unul dintre cei mai periculoși dăunători la căpșun. Lungimea corpului nu depășește 1,5 mm, iar dăunătorul poate fi „identificat” prin aripile sale albe ca zăpada, parcă acoperite cu un strat de ceară.

Depistarea lor pe teren este dificilă nu numai din cauza dimensiunii lor microscopice, ci și pentru că coloniile lor locuiesc pe suprafața inferioară a frunzelor și evită lumina soarelui. Prin urmare, în primul rând, dăunătorul trebuie căutat în locuri umbrite și în plantații dense.

Cu un grad mai mare de probabilitate, pot fi găsite doar insecte adulte, deoarece ouăle și larvele sunt prea mici și translucide pentru a fi observate.

Insectele se hrănesc cu sucul frunzelor și iernează în resturile vegetale și în straturile superioare ale solului.

Cum ținem dăunătorul la distanță? Clătiți frunzele cu apă și dăunătorii vor cădea direct în sol, apoi afânați-l la o adâncime de 2-3 cm.

Folosiți capcane cu lipici. Dăunătorul este atras de culoarea galbenă. De asemenea, puteți utiliza bandă adezivă lipicioasă obișnuită.

Frunzele pot fi tratate cu infuzie de coada-șoarecelui (se opăresc cu apă clocotită 80 g de coada-șoarecelui tocată și se adaugă la 1 litru de apă. Se lasă o zi la infuzat și se șterg frunzele mari cu un tampon de vată, și se pulverizează pe cele mici).

Musculița albă are un inamic natural, parazitul Encarsia formosa. Este suficient să eliberezi trei indivizi pe 1 mp, care își vor depune ouăle în corpul larvelor muștei albe.

Păianjenul roșu comun (Tetranychus urticae)

Primăvara femelele părăsesc locul de iernare și depun ouă pe fața inferioară a frunzelor, unde apoi se dezvoltă colonii de acarieni.

Pe frunzele atacate, pe locul de hrănire al acarienilor apar pete gălbui. În cazul unui atac puternic, frunza este acoperită în întregime de pete, ulterior se usucă.

Află aici Cum fertilizăm căpșunii primăvara. Îngrășăminte organice și minerale recomandate.

Pentru combatere sunt omologate produse pe bază de: hexithiazox (Nissorun 1 kg/ha), pyridaben (Sanmite 1,5 l/ha), abamectin (Apache 0,15-1,0 l/ha (50-100 ml/hl).

Gândacul căpșunului (Galerucella tenella)

Gândaci mici (3-4 mm) se așează pe partea inferioară a frunzelor și încep activ să roadă pulpa și miezul. Pot forma colonii mici sau se pot stabili de sine stătător.

Femela își depune ouăle pe partea inferioară a frunzelor sau pe pețiol. Larvele (galbene cu capul maro) apar după două săptămâni și încep să mănânce frunzele.

Dacă există o mulțime de gândaci, plantele se ofilesc rapid, frunzele se usucă și fructificarea se oprește. Până în toamnă, frunza devine mai subțire, iar urmele atacului se observă.

Gândacul căpșunului este mai puțin răspândit în zonă.

Măsuri de combatere a gândacului căpșunului: asigurați-vă că plantele filipendula și talpa-gâștei nu cresc în jurul tufelor de căpșuni. Aceste plante găzduiesc gândacul căpșunului și servesc uneori ca o sursă suplimentară de hrană pentru acesta.

Afânați solul de sub tufișuri după recoltare. Acest lucru este necesar pentru a distruge pupele ce hibernează în solul bătătorit.

Respectați rotația culturilor și plantați căpșuni pe aceeași parcelă abia după 3-4 ani.

Praful de tutun este potrivit pentru respingerea gândacilor. Dar îl puteți folosi numai la începutul primăverii, deoarece mirosul persistent de praf poate înrăutăți gustul fructelor.

Cicada scuipatul cucului (Philaenus spumarius)

La fel sunt niște insecte ce colonizează planta și se hrănesc cu sucul ei celular. Nimfele secretă o substanță care are aspectul unei spume. Aceasta le protejează pe tot parcursul dezvoltării până în faza de adult.

Pe tulpini se poate observa spuma produsă de nimfe dimineața, în zilele cu ploi. Combaterea biologică se face cu substanțe pe bază de piretrine naturale.

Limacșii (Arion lusitanicus)

Dacă limacșii au fost observați în apropierea căpșunului, la sigur nu vor ocoli cultura. Limacii sunt activi în special în perioadele cu ploi prelungite și o temperatură a aerului de 15-17°C.

Dacă căpșunii cresc la umbră sau plantele sunt dese, acestea sunt cele mai bune condiții pentru apariția limacșilor. Lungimea lor poate ajunge la 50 mm, iar culoarea variază de la galben deschis la aproape negru.

Limacii își depun ouăle în bulgări umezi de pământ. Un dăunător adult se hrănește în principal cu fructe moi care se află pe pământ sau aproape de sol. Adesea se târăsc și pe frunze și rod, făcând găuri rotunjite în centru. Limacșii ating apogeul lor de activitate în amurg. Sunt longevivi, unii indivizi pot trăi până la 4 ani.

Măsuri de control ale limacșilor: dușmanii naturali ai limacșilor sunt soarele și căldura. Prin urmare, plantați căpșunul în zone bine luminate și respectați distanța de plantare.

Puneți pânză, scânduri sau carton între rândurile de căpșuni. În timpul zilei, limacșii se ascund sub astfel de adăposturi, astfel încât pot fi ușor colectați și distruși.

Împrăștiați printe rânduri ace de pin sau crenguțe – mulciul natural va îngreuna mișcarea limacșilor și le va fi mai dificil să ajungă la plante. Puteți presăra sare în jurul plantelor.

Plantați cimbru, salvie, oregano, busuioc, trifoi alb lângă căpșun. Apropo, decocturile acestor plante pot fi folosite pentru a trata mulciul (și nu căpșunile în sine!), deoarece aroma uleiurilor esențiale va respinge limacșii. Nu tratați planta, pentru a nu afecta gustul și aroma!

Udați plantele cu o soluție slabă de acid citric (25 g de pulbere la 10 litri de apă) sau 9% oțet (25 ml la 10 litri de apă). Faceți acest lucru o dată pe săptămână, seara.

Pentru combaterea limacșilor sunt omologate produse pe bază de metaldehidă (Allowin 5,0 kg/ha, Meta Gold 3% 7,0 kg/ha (aplicat de la plantare pana la caderea petalelor, Metarex One 5,0 kg/ha (aplicare în întregime pe parcela tratată sau pe rând), Optimol 5,0 kg/ha, căpșun în spații protejate, se aplică cu 7 zile înainte de înmugurirea plantei, până la stadiul 69 (sfarşitul înfloririi), Slimax 7,0 kg/ha).

Citiți și Mulcirea la căpșuni – 10 materiale folosite și avantajele acestora.

Dăunătorii sunt atrași de zonele neîngrijite, unde noi înșine creăm condiții potrivite pentru existența lor. Prin urmare, păstrați parcelele de căpșun curate, nu îndesiți plantele și realizați la timp lucrările necesare.