Afinul canadian sau saskatoon berry este practic necunoscut pe piața pomușoarelor din Europa de Est, cu excepția grădinarilor amatori.
În același timp, în Canada este crescut aproximativ la o mie de ferme pe o suprafață de peste o mie și jumătate de hectare.
Afinul canadian are multe avantaje față de afinul tradițional cultivat: are un gust foarte bun, depășește afinele în conținutul de vitamine și antioxidanți, randamentul său este mai mare și nu este exigent în ceea ce privește aciditatea solului.
La exterior, afinele canadiene sau saskatoon berry sunt foarte asemănătoare cu afinele ca formă și chiar culoare.
În Canada acestea sunt utilizate în special pentru procesare, fiind congelate sau uscate și folosite la producerea sucurilor, gemurilor, siropurilor, umpluturilor pentru iaurturi și prăjituri.
De asemenea, se utilizează în diverse gustări sănătoase, sosuri pentru salate, precum și la producerea de vinuri din fructe, tincturi și lichioruri.
În ciuda faptului că această pomușoară este utilizată în principal pentru procesare, fermierii canadieni o promovează activ pentru consumul proaspăt sau în stare congelată pe tot parcursul sezonului.
Multe ferme oferă posibilitatea consumatorilor să le viziteze plantațiile și să-și culeagă singuri fructele sau le vând din fermă cu amănuntul.
Totuși, care sunt asemănările și deosebirile dintre afinul canadian (Amelanchier alnifolia) și afinul de cultură (Vaccinium corymbosum)?
Chiar dacă ambele sunt originare din America de Nord, sunt cultivate pe larg acolo, fructele au careva asemănări, iar denumirea lor română ne poate duce în eroare și ne face să credem că sunt rude apropiate, nu este așa.
Afinul canadian este o denumire comună pentru câteva specii din genul Amelanchier, care fac parte din familia Rosaceae, fiind înrudit cu mărul și părul. Plantele din acest gen de regulă sunt arbuști sau copaci mici.
Cel mai mare interes comercial îl prezintă specia Amelanchier alnifolia, o rudă apropiată a Amelanchier canadensis, care crește în ecositemele naturale din SUA și Canada. În cultură acest arbust atinge o înălțime de 2,5-4 m și poate trăi și fructifica 40-50 ani.
Principalele calități ale acestei specii care i-au permis să fie cultivate pe larg:
- toleranța față de calitatea și aciditatea solurilor, precum și drenajul, deși nu îi place solul foarte umed.
- capacitatea de a se dezvolta chiar și în condiții dure. Se pot obține rezultate foarte bune chiar și pe timp de secetă sau îngheț.
- rezistența înaltă la ger, în perioada de iarnă rezistă temperaturilor de -38…-40oC, iar florile rezistă înghețurilor târzii de primăvară de până la -7oC.
Totusi, pentru o dezvoltare sănătoasă, planta necesită soluri irigate, profunde, fertile, dar și bine expuse la lumina soarelui.
Soiurile de afin cultivate fac parte din specia Vaccinium corymbosum, taxon din familia Ericaceae, care cuprinde arbuști și subarbuști larg răspândiți în zona temperată holarctică, în special etajul montan-alpin și tundră. Astfel, are cerințe deosebite de cultivare.
Afinul crește sub formă de arbust, ce poate atinge 1-2 m înălțime. Sistemul radicular se dezvoltă superficial și poate ajunge la 40 cm adâncime.
Afinul este o specie relativ rezistentă la temperaturi scăzute, în funcție de soi.
În timpul repausului vegetativ rezistă la temperaturi de -20℃, însă înghețurile târzii pot distruge mugurii floriferi.
Arbustul este sensibil la secetă, dar și la excesul de umiditate din sol. Factorul limitativ în cultura afinului îl reprezintă solul, deoarece acest arbust crește și se dezvoltă pe soluri acide, cu pH-ul cuprins între 4,2 și 5,5. De asemenea, solul trebuie să fie bine drenat și bogat în humus.
Dacă e să comparăm aspectul și valoarea nutritivă a fructelor, putem de asemenea găsi asemănări și deosebiri.
Afinele canadiene sunt rotunde, cu diametrul de aproximativ 1-1,5 cm și arată ca un măr în miniatură. La coacere au culoarea violet închis, aproape negru.
Pomușoarele din ciorchină se coc neuniform, conținând fructe coapte, în fază intermediară de coacere și complet verzi, una lângă alta.
Afinele sunt de asemenea negre, dar datorită stratului de pruină de la suprafață au o nuanță albăstruie. În funcție de soi, dimensiunea lor poate ajunge la 1,5 cm în diametru.
La formă, la fel se seamănă cu un măr mic, dar ușor turtit, iar fructele sunt grupate în ciorchini.
Afinele canadiene la fel ca și afinele sunt dulci, fără amărăciune, acrime și astringență, pulpa este suculentă și de densitate medie.
Conținutul de apă este mai mic decât cel al afinelor, cca 80%, astfel conține mult mai mult calciu, fibre naturale, proteine, carbohidrați și lipide.
Afinul canadian este, de asemenea, o sursă excelentă de fier, în 100 g se conține aproximativ 23% din doza zilnic recomandată (aproape dublu față de afinee obișnuite).
Afinul canadian conține o cantitate mare de potasiu, magneziu, fosfor, precum și compuși fenolici, în special antocianine și aproape aceeași cantitate de vitamina C, tiamină, riboflavină, acid pantotenic și folic, vitaminele A, E și B-6, ca în afine.
Află despre Recoltarea și valorificarea afinului.
