Cultivarea roșiilor nu este dificilă, însă este important să ținem cont de câteva aspecte importante pentru a crea condițiile favorabile. Roșiile, cultivate atât în câmp deschis, cât și în teren protejat, sunt supuse riscului îmbolnăvirii de diferite boli, iar una dintre cele mai periculoase este mana de sol, care ne poate lipsi de recoltă în câteva zile.
Odată apărută, ciuperca de sol infectează pe o perioadă nedefinită și este favorizată de nerespectarea asolamentului, ca exemplu, cultivarea tomatelor mai mulți ani la rând pe aceeași solă.
Agenții ce provoacă boala sunt organisme din genul Phytophthora – Phytophtora parasitica și Phytophtora capsici.
Plantele atacate se înmoaie și se subțiează în zona coletului. Spre deosebire de piciorușul negru (căderea plăntuțelor), cultura este atacată în faze mai avansate de dezvoltare.
Fitopatogenii iernează în sol, pe resturile de plante și sunt răspândiți de apă, vânt și uneltele de lucru. Și, de îndată ce apar condiții favorabile (umiditate ridicată, temperaturi favorabile – 18-30°C), încep să se dezvolte activ și să infecteze plantele.
Roșiile suferă deseori de mana de sol în perioade cu umiditate sporită, în special la sfârșitul verii și toamna, când temperaturile nocturne scad și cade rouă puternică.
Există anumiți factori care contribuie la dezvoltarea bolii:
- Ciuperca Phytophthora parasitica prezentă în sol;
- umiditate crescută (precipitații abundente, irigare excesivă);
- circulație slabă a aerului în sere, solarii;
- temperaturi de 18-30°C pentru atacul pe plantă și 27-30°C optim pentru atacul pe fructe;
- diferență mare între temperaturile de zi și de noapte;
- dezvoltarea bolii e favorizată de soluri grele, compacte, lutoase;
- fertilizarea excesivă cu azot;
- nerespectarea regulilor de rotație a culturilor;
- dacă nu sunt aplicate în scop preventiv fungicide specifice.
Dacă anterior culturile au fost afectate de mana de sol, trebuie să realizați măsuri preventive. Luați în considerare regulile de bază, pentru a face față acestei boli periculoase:
Regula 1. Mențineți solul sănătos
Dacă roșiile vor crește în câmp deschis, atunci trebuie aleasă o zonă bine luminată pentru plantare, situată departe de locul în care este planificat să fie plantați cartofii. Premergători buni pentru roșii sunt castraveții, dovleceii, varza, ceapa, mazărea, fasolea, precum și cruciferele.
Este uneori problematic să realizați rotația culturilor într-o seră/solar, așa că acordați atenție deosebită pregătirii solului. Roșiile cresc cel mai bine pe un sol bine aerisit și fertil, cu reacția aproape de neutră (5,5-6,8).
Dacă toamna nu s-au aplicat îngrășăminte organice și nu au fost semănate îngrășăminte verzi, atunci primăvara, la afânarea solului, trebuie adăugat compost maturat, mraniță, cenușă sau un îngrășământ mineral complex, care conține, pe lângă azot, fosfor și potasiu, un complet de microelemente.
Tomatele bine fertilizate cresc puternice și rezistente la stres. Astfel de plante sunt mai puțin susceptibile la diferite boli, inclusiv la mana de sol.
Nu este recomandată aplicarea unei cantități mari de îngrășăminte cu azot, deoarece aceasta va duce la o creștere excesivă a masei vegetale în detrimentul recoltei viitoare.
Cel mai important pas în pregătirea solului pentru plantarea răsadurilor de roșii este hrănirea solului cu microorganisme benefice, care va crea o microfloră favorabilă creșterii și dezvoltării plantelor.
Pentru a face acest lucru, cu câteva zile înainte de plantarea răsadurilor, solul trebuie tratat cu produse biologice pe bază de Trichoderma sau bacil de fân.
Microorganismele benefice pot suprima dezvoltarea ciupercilor și bacteriilor patogene, pot accelera descompunerea materiei organice și pot îmbunătăți structura solului.
Pregătirea solului
Primăvara se aplică lucrări pentru pregătirea patului germinativ. Mobilizarea superficială a solului se efectuează prin două lucrări cu grapa cu discuri, perpendicular una pe cealaltă. Apoi urmează o fertilizare.
De îndată ce se înregistrează vremea caldă, fertilizați solul și acoperiți parcelele cu agrotextil, pânză antiburuieni sau peliculă pentru a crea condiții favorabile pentru dezvoltarea microflorei benefice și pentru a reține umiditatea în sol.
Urmează modelarea terenului în straturi înălțate cu lățimea de 94 sau 104 cm, dar înainte de asta se face fertilizarea.
Pregătirea solului în solarii și sere are loc în două etape, toamna și primăvara. Fertilizarea de bază se realizează cu 50-100 t/ha de gunoi de grajd semidescompus sau descompus, puteți adăuga și 300-500 kg/ha de suprfosfat și 250-300 kg/ha de sulfat de potasiu (îngrășămintele minerale se aplică în funcție de analiza solului).
Plantarea răsadurilor în câmp are loc când în sol se menține timp de 5-6 zile temperatura de circa 10-12°C. Înființarea culturii se realizează prin răsad repicat în ghivece nutritive sau cuburi nutritive, când acesta are vârsta de 55-65 de zile.
Regula 2. Circulația aerului
Uneori, chiar și legumicultorii experimentați, îndesesc plantele, ceea ce împiedică mai mult circulația aerului, îngreunează întreținerea și duce la dezvoltarea bolilor. Deci, trebuie să asigurați densitatea planificată a culturii.
Distanța dintre plante depinde în primul rând de dimensiunile lor, precum și de modul în care se formează acestea.
Soiurile de tomate cu creștere determinată pot fi plantate la o distanță de minim 30-35 cm pe rând.
Se recomandă plantarea răsadurilor determinate conform schemei 40 × 50 cm, iar la plantarea roșiilor nedeterminate, de obicei, este recomandată o distanță de 50-60 între plante și 70-90 cm între rânduri.
O plantare mai deasă este permisă atunci când cresc hibrizi de plante cu frunze puține și se realizează copilitul.
La celelate soiuri sau hibrizi se realizează palisarea (care permite iluminarea și aerisirea plantelor), copilitul (eliminarea lăstarilor concurenți), cârnitul (ruperea vârfurilor de creștere) și defolierea (îndepărtarea frunzelor bătrâne și bolnave).
Pe tot parcursul sezonului este important să se asigure aerisirea serei, solarului, să se deschidă ferestrele și ușile, închizându-le doar pe vreme ploioasă, cu vânt și temperaturi mai reduse decât de obicei.
Regula 3. Realizarea regulată a tratamentelor
Împotriva manei solului au eficiență sporită tratamentele preventive cu produse pe bază de oxiclorură de cupru, azoxistrobin. Pentru a evita dezvoltarea patogenului sunt recomandate tratamente, fiind omologate contra manei de sol produsele pe bază de:
- dazomet (Basamid granule – se aplică la suprafața solului și se încorporează: 5 kg la 100 mp, se aplică la temperaturi de peste 6°C, timp de așteptare până la plantat 10-30 de zile). Solul poate fi acoperit cu folie pentru a avea și efect erbicid;
- captan (Merpan 80 WDG – 4 – 5 l soluţie/mp se aplică preventiv fie prin stropirea solului înainte de semănat sau plantat fie prin imersia rădăcinilor răsadurilor în soluţia de produs în concentraţia corespunzătoare);
- propamocarb (Proplant 72,2 SL – 0,15-0,25% (3-5 l sol./mp), se recomandă ca tratamentele să fie efectuate la avertizare sau când condițiile sunt favorabile apariției manei (umiditate crescută și temperaturi medii), atât prin tratamente foliare cât și prin aplicarea la irigare).
Bacteria de fân (Bacillus subtilis) este una dintre cele mai populare tipuri de bacterii care se găsește aproape peste tot și este utilizată pe scară largă pentru pregătirea preparatelor biologice. În procesul vieții, Bacillus subtilis eliberează substanțe antibiotice care pot inhiba creșterea și dezvoltarea ciupercilor și bacteriilor patogene.
Există multe tulpini de bacili de fân, fiecare dintre ele poate chiar sintetiza mai multe tipuri de antibiotice cu activități diferite. În plus, anumite tulpini de Bacillus subtilis au și activitate fitostimulatoare.
Tratamentul tomatelor cu biofungicide pe bază de bacil de fân trebuie efectuat pe vreme înnorată sau seara, deoarece aceste bacterii mor sub lumina directă a soarelui.
Preparatele din Bacillus subtilis sunt absolut inofensive pentru sănătatea omului și pentru microorganismele din sol. Citiți mai multe despre Bacillus subtilis – bacterie utilă ce poate proteja culturile de boli, fără tratamente chimice.
Regula 4. Formarea corectă a plantei de roșii
Copilii (lăstarii) de pe plantele de tomate trebuie îndepărtați pe tot parcursul sezonului, începând cu plantarea răsadurilor într-un loc permanent. Acest lucru este valabil mai ales pentru soiurile nedeterminate.
Un număr mare de lăstari inhibă coacerea fructelor și împiedică ventilația. Roșiile cu fructe mari se recomandă să se formeze într-o singură tulpină, iar soiurile cu fructe mici în 2-3 tulpini.
Uneori, pe locul lăstarilor înlăturați cresc alții noi. Pentru a preveni acest lucru, se recomandă să lăsați „cioturi” de aproximativ 1 cm înălțime.
Dacă ați pierdut din vedere unii lăstari și au deja flori, atunci nu ar trebui să tăiați complet lăstarii – vă puteți limita la a ciupi vârful. Dar nu uitați, că cu cât sunt mai multe ramificații cu flori, cu atât fructele cresc și se coc mai încet și sunt mai mici.
Detalii despre Copilitul lăstarilor la roșii. Când se realizează și care este rolul.
Îndepărtați în mod regulat frunzele îngălbenite din partea de jos a plantei. În primul rând, trebuie să înlăturați frunzele care ating solul sau mulciul și suferă de expunerea constantă la umiditate în timpul udării. Acest lucru va permite plantelor să fie bine iluminate și să se îmbunătățească circulația aerului, prevenind dezvoltarea bolilor.
Nu tăiați prea multe frunze deodată, deoarece acest lucru va stresa planta. Puteți îndepărta 2-3 frunze pe zi și o faceți mai bine dimineața pe vreme însorită, astfel încât rănile să se usuce la soare.
Regula 5. Mulcirea plantelor
Pentru a ușura îngrijirea tomatelor, mulciți parcela. Această metodă utilă ajută la reducerea evaporării umidității din sol, iar aerul din seră va fi mai uscat chiar și în timpul udărilor.
În plus, mulcirea elimină necesitatea prașilei solului, iar plivitul devine minim, deoarece este dificil ca buruienile să germineze prin mulci.
Mulciul ajută la stabilizarea temperaturii solului: nu se supraîncălzește la soare și se răcește mai lent în timpul răcirii timpului.
Sub un strat de mulci, solul devine afânat și aerisit, râmele lucrează activ în el, microorganismele benefice ale solului se înmulțesc.
Toamna, după recoltare, mulciul și toate resturile vegetale trebuie îndepărtate de pe parcele. În cazul creșterii în sere/solarii, pereții trebuie spălați temeinic și dezinfectați.
Totodată, ar fi bine să dezinfectați uneltele cu care realizați unele lucrări.
Citiți mai multe despre Mulcirea culturilor de legume. 7 metode, avantaje și sfaturi.
Ca o generalizare, putem spune:
- Pregătiți corespunzător solul.
- Respectați asolamentul.
- Cultivați hibrizi sau soiuri tolerante la mana de sol.
- Creșteți plantele pe terenuri bine drenate.
- Irigați rațional (preferabil prin picurare).
- Realizați palisarea, copilitul, cârnitul, defolierea plantelor la timp, pentru a nu permite contactul plantelor și fructelor cu solul și a permite aerisirea și iluminarea corectă.
- Mușuroiți plantele la o săptămână după plantare.
- Tratați plantele cu preparate biologice și cu fungicide.
- Aplicați rațional îmgrășămintele cu azot.
- Aplicați îngrășămintele cu potasiu, deoarece acest macroelement reduce infecția plantelor.
- Mulciți parcela.
- Eliminați din cultură plantele cu simtome, imediat ce boala se confirmă și distrugeți-le.
- Îngrijiți solul, semănați siderate, nu aplicați cantități excesive de îngrășăminte cu azot. Aceste practici agricole în complex vor ajuta la obținerea unor recolte bogate și sănătoase!
