Perioada de gestație (sarcină) este una dintre cele mai importante în reproducerea animalelor de fermă. Factorii de întreținere, nutriție și exploatare au efect direct asupra dezvoltării sănătoase a fătului, dar și asupra sănătății și productivității femelei în timpul și după gestație.
Din acest motiv este foarte important, ca fermierul să cunoască și să aplice normele generale de îngrijire a vacilor pe această perioadă.
Durata gestației la vacă
Gestația se consideră perioada de la fertilizare până la parturiție (fătare).
Durata medie la vaci este de 285 zile. Dar se cunosc numeroși factori, care influențează într-o direcție sau alta acest indice. Nu se consideră patologică fătarea în diapazonul de la ziua a 240-a până în ziua a 311-a. Fătările la termeni mai târzii au o rată de aproximativ 10%, iar cele mai devreme – de 4-6%.
- Mărirea termenului de gestație poate fi provocată de dereglări hormonale sau de dezvoltarea întârziată a fătului din cauza caracteristicilor individuale ale femelei.
- Micșorarea termenului este cel mai des stimulată de condițiile neadecvate de întreținere, deficiența de vitamine și minerale și alți factori de stres. Mai devreme apar pe lume și vițeii cu o dezvoltare mai intensă. Și invers: fetușii mai mici se nasc mai târziu.
Gestația cu o durată mai mare de 311 zile se consideră patologie și necesită intervenția imediată a medicului veterinar.
Cunoscând termenii normali ai gestației se poate ușor calcula perioada, când poate avea loc parturiția (fătarea). Acest lucru este de folos pentru a putea planifica calitativ procesul și pentru a efectua pregătirile necesare.
De asemenea, este important ca medicul veterinar responsabil sa fie la curent, pentru a putea interveni în caz de urgență.
Cum calculăm data fătării vacilor
Este o procedură destul de simplă. Mai ales, că montele (împerecherile) sau însămânțările necontrolate de regulă nu sunt practicate pentru vaci. Stăpânul mereu cunoaște perioada, când a avut loc inseminarea.
Așa deci, termenul gestației este un indice evident. Iar cunoscând data concepției și termenul mediu al gestației la vaci, este mai mult decât simplu să fie calculată data fătării.
Există o formulă de calcul în baza datei inseminării:
P = (D + 10) / L – 3 . Unde:
- P – este data parturiției, pe care o calculăm;
- D – data inseminării;
- L – luna inseminării.
Exemplu: Data concepției – 10 mai. P = (10 + 10) / 5 – 3 = 20 / 2. Adică data parturiției va fi 20 februarie.
La calculul indicelui din paranteză, dacă atunci când efectuăm operația, obținem un număr mai mare de 30, atunci de la el se scade 30, iar la rezultatul lunii, dimpotrivă se adaugă 1.
Exemplu: Data concepției – 28 iunie. P = (28 + 10) / 6 – 3 = 38 / 3. Din 38 scădem 30, obținem data de 8; la 3 adăugăm 1, obținem luna a 4-a. Data parturiției – 8 aprilie.
Dacă luna concepției este între 1 și 3, la scădere obținem un număr negativ sau nul. În cazul dat adăugăm 12 la rezultatul obținut.
Exemplu: Data concepției – 4 februarie. P = (4 + 10) / 2 – 3 = 14 / -1. La -1 adăugăm 12, obținem luna a 11-a. Data parturiției – 14 noiembrie.
Aceste calcule sunt estimative, ținând cont de starea fizică, condițiile de întreținere și alți factori individuali. Așa deci, la rezultatul obținut adăugăm un diapazon de câteva zile în ambele direcții.
O altă metodă de determinare, cu mai puține calcule și aparent mai simplă, este cu ajutorul unui tabel – calendar, unde perioada estimată a fătării o găsim în dreptul perioadei inseminării.
Tehnica de înțărcare a vacilor înainte de fătare
Repaosul mamar este o perioadă importantă atât pentru dezvoltarea fătului, cât și pentru sănătatea și productivitate mamei. Ultimele săptămâni de gestație sunt critice pentru creșterea intrauterină a fătului, timp în care acesta acumulează o mare parte a masei corporale.
Pentru vaca gestantă, înțărcarea are rol favorizant la suplinirea rezervelor energetice, redirecționarea resurselor de la producția de lapte la fătul crescând, dar si pregătirea organismului pentru parturiție și viitoarea lactație.
În normă, înțărcarea vacilor se face la:
- 60 de zile înainte de data estimată a fătării;
- 50 de zile, fără efect negativ în caz de alimentație echilibrată și calitativă;
- 70 de zile la o alimentație proastă.
Tehnica de înțărcare constă din doi factori: modificarea rației și reducerea mulsului. Durata procesului nu trebuie să depășească două săptămâni.
Modificarea alimentației presupune:
- Excluderea din rație a suculentelor, a concentratelor;
- Evitarea alimentelor cu efect lactogen;
- Reducerea cantității de apă;
- Mărirea raportului de fânuri, furaje grosiere;
- Dacă înțărcarea se face în perioada de vară, se limitează accesul la pășunat, animalul se hrănește exclusiv cu hrană uscată.
Imediat cum se constată lipsa secreției de lapte, rația vacii se readuce la normă, asigurând suficiente vitamine și minerale, așa cum ultimele două luni sunt extrem de importante.
Reducerea numărului de mulsori se face treptat: de la 3 mulsori pe zi la două, apoi la una, apoi o dată la două zile, până la sistarea completă a lactației.
Vacile cu producție mică de lapte sunt înțărcate mai ușor, de regulă doar prin încetarea bruscă a mulsului.
Este foarte important, ca pe această perioadă să fie monitorizată starea ugerului. Mulsul incomplet, sau reducerea bruscă a numărului de mulsori poate provoca mastita.
În cazul dat va fi nevoie să se prelungească perioada de înțărcare, cu scurtarea termenului în care vaca nu este mulsă și pierderea beneficiilor pentru mamă și făt sus numite.
Nutriția vacilor gestante
Alimentația pe perioada gestației este determinată de termen și etapa de dezvoltare a fătului. La furajarea neadecvată are loc un lanț de fenomene legate între ele, care afectează producerea:
- organismul vacii consumă toate rezervele sale și se începe epuizarea acestuia;
- vițelul nu se dezvoltă adecvat, se inițiază numeroase patologii;
- vaca devine slăbită, confruntă dificultăți la fătare și după;
- drept consecință economică se obține producție redusă de lapte și un vițel bolnav, care nu se dezvoltă pe măsură.
În primele luni aceasta nu diferă de rația vacilor lactante. Se asigură o furajare echilibrată în substanțe nutritive, vitamine și minerale.
Schimbări semnificative se fac în perioada de tranziție. Dinamica rației pe perioada înțărcării este descrisă mai sus.
Necesarul de substanțe nutritive în perioada gestației se calculează în raport cu masa vie a vacii, de regulă exprimat la 100 kg de greutate corporală. Pentru o vacă, care cântărește 500 de kg, se vor hrăni în medie pe zi:
- 7 kg de fân de cereale și boboase;
- concentrate, în special tărâțe de grâu, șrot de floarea soarelui – 2 kg;
- siloz de porumb și alte suculente – 12 kg;
- sare – 70 gr;
- adaosuri de proteine, amidon, carotină, substanțe minerale – pentru echilibrarea rației;
- apă în cantități reduse, preferabil fiartă sau filtrată și la o temperatură de 10-12 oC.
Pentru evitarea parezei puerperale (ologirii) este foarte important raportul dintre calciu și fosfor. Valoarea normală a acestuia este de 2:1. Asimilarea lor și metabolismul sănătos are loc atunci, când rația este echilibrată, în special din contul furajelor.
Administrarea calciului ca adaos alimentar imediat după fătare, nu aduce careva beneficii, deoarece sistemul hormonal încă nu este adaptat la asimilarea acestuia.
Alimentația înainte de fătarea vacilor
Cu 10-15 zile înainte de data planificată a fătării vacilor, se trece la o dietă alcătuită din fân de cereale de calitate înaltă. În medie pe zi acesta se dă în cantitate de 10 kg.
Cerealele și concentratele se exclud din rație sau se dau în cantitate foarte mică (până la 1 kg pe zi).
La fel, se exclud și furajele suculente, având în vedere, că organismul vacii și așa are surplus de lichide.
Citiți și despre alimentația vacilor în perioada de lactație.
Norme de întreținere a vacilor gestante
- Pe durata gestației, vacile se izolează într-un grup aparte, delimitat cu ajutorul barierelor de restul cirezii;
- Se asigură moționul zilnic, sub formă de plimbări la aer liber pe parcursul a 2-3 ore zilnic;
- Igiena încăperilor nu diferă de cea a vacilor în lactație;
- Igiena animalelor se asigură zilnic, concomitent se observă starea animalului, se examinează ugerul;
- Grajdurile trebuie să se mențină curate, uscate, luminoase, calde, spațioase și ventilate;
- Paturile se amenajează destul de largi și lungi, corespunzător dimensiunilor corporale ale vacii, pentru ca aceasta să se simtă comod;
- Podelele trebuie să fie netede, fără denivelări;
- Trecerile se fac late, fără praguri, fără cotituri bruște, pentru a evita traumele abdomenului;
- Se evită aglomerarea animalelor, sperieturile și alți factori de stres, care pot provoca avortul.
