China continuă să își reducă dependența de furnizorii tradiționali de porumb, diversificând activ sursele de import. Această strategie are ca obiectiv consolidarea securității alimentare și diminuarea riscurilor generate de eventualele perturbări ale comerțului mondial.
În anul de piață 2021/22, China a importat aproape 21 de milioane de tone de porumb, iar aproape întreaga cantitate a provenit din Statele Unite și Ucraina, circa 70% fiind livrată de SUA.
Totuși, începând cu sfârșitul anului 2022, structura importurilor s-a modificat rapid. Brazilia a fost principalul beneficiar, după ce a obținut acces pe piața chineză, reușind să își majoreze semnificativ exporturile de porumb datorită prețurilor mai competitive.
China și-a extins, de asemenea, achizițiile din alte state. După semnarea unui protocol fitosanitar, importurile de porumb din Myanmar au depășit 300 de mii de tone în sezonul 2022/23, un volum mai mare decât cel cumulat din precedenții trei ani.
Totodată, importurile din Rusia s-au dublat, ajungând la aproximativ 200 de mii de tone, iar China a cumpărat pentru prima dată cantități semnificative de porumb din Africa de Sud.
Între timp, porumbul american și-a pierdut din competitivitate din cauza prețurilor mai ridicate și a disponibilităților mai reduse.
Potrivit USDA, prețul mediu al porumbului american pentru livrările din perioada iunie–noiembrie a fost cu peste 30 de dolari pe tonă mai mare decât ofertele din Brazilia.
În același timp, Ucraina și-a menținut o cotă importantă pe piața chineză, exportând aproximativ 5,5 milioane de tone de porumb în sezonul 2022/23, în cadrul Inițiativei privind exportul cerealelor prin Marea Neagră.
Ulterior însă, potențialul de export al țării s-a redus pe fondul scăderii producției și al diminuării stocurilor.
Analiștii consideră că diversificarea importurilor de porumb face parte din strategia pe termen lung a Chinei privind securitatea alimentară.
Pandemia de COVID-19, războiul din Ucraina și disputele comerciale internaționale au evidențiat riscurile unei dependențe de un număr restrâns de furnizori, determinând autoritățile de la Beijing să își extindă rețeaua de parteneri comerciali pentru aprovizionarea cu cereale destinate furajării.
O strategie similară este adoptată și de alți importatori importanți de porumb din Asia, precum Coreea de Sud, Japonia și Vietnam.
Diversificarea bazei de furnizori reduce riscul întreruperilor de aprovizionare și contribuie la consolidarea securității alimentare în fața provocărilor geopolitice și climatice.
