Antenționare! Gândacul ghebos – dăunător periculos ce poate compromite culturile de cereale

Compania Bayer în parteneriat cu USV „Regele Mihai I” din Timișoara aduce în atenția fermierilor informații despre „gândacul ghebos al cerealelor” care poate produce pagube importante la grâu, orz, secară, triticale, mai ales în zonele unde se practică monocultura.

În anul 2025, dăunătorul a distrus suprafețe mari de grâu în sudul țării (Dolj), în fermele unde se practică monocultura.

Considerăm oportun să aducem în atenția dumneavoastră date despre biologia, daunele produse și managementul integrat al acestui dăunător pentru a putea gestiona corect un eventual atac.

Importanța economică

Zabrus tenebrioides este un dăunător periculos al culturilor de cereale (grâu, orz, secară, triticale și chiar porumb uneori) atunci când condițiile climatice sunt favorabile dezvoltării.

Poate produce pagube importante, care pot trece de 40% în situațiile grave. Acolo unde se practică monocultura, dăunătorul poate distruge total culturile, fiind necesară îngroparea acestora (Popov et al., 2004; Küçükkayki et al., 2008; Kulkarni et al., 2015; Georgescu et al., 2017).

Biologie

În condițiile din România, gândacul ghebos are o generație/an și iernează ca larvă în stadiul II în sol. Adulții își fac apariția eșalonat în perioada mai – iunie.

Corpul are lungimea cuprinsă între 14 – 16 mm iar culoarea este neagră cu ușoare reflexe metalice. Elitrele sunt convexe și prezintă 9 dungi. Antenele au culoare brună – roșietică (Rădulescu＆Săvescu, 1966; Kryazheva＆Dolzhenco, 2002; Vetek et al., 2017).

După apariție, adulții încep să se hrănească pe spice cu cariopsele în formare, de la înflorit și până la maturitate. Predominant, hrănirea are loc în timpul nopții. Temperatura influențează foarte mult activitatea adulților.

Temperatura optimă este cuprinsă între 20 – 26 grade C. La 30 grade C, activitatea începe să scadă iar la 36 grade C pot muri. De aceea, când este foarte cald, adulții intră în diapauză estivală, ascunzându-se în crăpăturile din sol.

Uneori migrează către lizierele sau pădurile din apropierea culturilor (acolo unde acestea există). Repausul poate dura 20 – 30 zile, funcție de condițiile climatice. Ieșirea din repaus are loc când temperaturile mai scad și apar ploile.

De regulă, adulții ies la suprafață la sfârșitul lunii august – începutul lunii septembrie (Avtaeva et al., 2018). Lipsa umidității influențează negativ activitatea adulților, scăzând fertilitatea și ovipoziția (Antaeva, 2021).

Toamna, femelele depun ouăle în sol, în grămezi, la adâncimea de 5 – 15 cm. O femelă poate depune 120 – 270 ouă (Kryazheva＆Dolzhenco, 2002). În literatura de specialitate din România se menționează 80 – 100 ouă/femelă (Roșca et al., 2011).

Acestea au dimensiuni între 2 – 5 mm, formă ovală și culoare albă, strălucitoare (Kryazheva＆Dolzhenco, 2002; Vetek et al., 2017). Pentru dezvoltare, ouăle au nevoie de umiditate în sol (Avtaeva et al., 2021).

După aproximativ 9 – 25 de zile, eclozează larvele. La eclozare, larvele au dimensiunea cuprinsă între 5 – 10 mm iar la maturitate între 25 – 28 mm.

Au corpul ușor aplatizat, de culoare albă – gălbuie, capul și trei segmente toracice maro – închis iar segmentele abdominale prezintă pete dorsale maro – deschis (Vetek et al., 2017).

Larvele trăiesc în sol, la adâncimi de 10 – 20 cm. Se hrănesc toamna, în condiții de temperaturi moderate și umiditate în sol. Hrănirea este nocturnă dar și diurnă. Noaptea, larvele ies din galeriile tubulare și se hrănesc cu frunze.

Când se hrănesc diurn, trag frunze în galerii, le triturează, după care le expulzează în afara galeriei. Resturile expulzate au aspectul unui ghem de câlți.

Acest aspect ajută mult în recunoașterea atacului. La sfârșitul toamnei, activitatea de hrănire scade dar poate reîncepe în ferestrele calde din timpul iernii și la desprimăvărare. Factor limitativ pentru larve este temperatura din sol la adâncimea de 20 cm.

Temperaturile între 0 și -3 grade C opresc hrănirea. La fel, lipsa umidității (Avtaeva, 2018; Roșca et al., 2011). După Kryazheva＆Dolzhenco (2002), larvele nu se mai hrănesc la sfârșitul toamnei, dacă temperaturile scad la 0 până la -5 0C.

Împuparea are loc la sfârșitul lunii aprilie la 10 – 20 cm în sol. Pupa este gălbuie la început, după care devine maro – deschis și are dimensiunea curpinsă între 14 – 17 mm. Picioarele și aripile sunt vizibile.

Recunoașterea atacului

Atât adulții cât și larvele atacă plantele. Atacul larvelor este cel mai dăunător și se manifestă de obicei în vetre și mai rar este generalizat (Kryazheva＆Dolzhenco, 2002; Roșca et al., 2011; Georgescu et al., 2017).

Ele încep hrănirea toamna și continuă în ferestrele mai calde din timpul iernii când zăpada lipsește. În toamnele umede și cu temperaturi la nivelul solului care trec de 3 grade C, perioada de hrănire poate dura de la 15 până la 100 zile (Kryazheva＆Dolzhenco, 2002; Roșca et al., 2011).

Dacă pământul nu este umed, larvele intră în stare de latență. Devin active când solul este umed la adâncimea de 6 – 8 cm și temperatura la nivelul solului trece de 3 grade C.

Condițiile propice trebuie să dureze o perioadă mai lungă de timp pentru ca larvele să înceapă hrănirea. Uneori pot apărea chiar în ultima decadă a lunii ianuarie.

Cel mai adesea, astfel de atacuri sunt observate pe la mijlocul lunii februarie (dacă temperaturile permit). Cele mai mari pagube (uneori 100%) sunt raportate în solele unde se practică monocultură (mai mult de 2 – 4 ani) – Roșca et al., 2011.

Atacul se recunoaște ușor după galeriile tubulare din jurul plantelor și a frunzelor consumate și expulzate la exterior (aspect de fire răsucite). Uneori plantele au aspectul ca și când au fost pășunate.

Când larvele atacă toamna, pagubele sunt însemnate deoarece plantele distruse sunt neînfrățite. Uneori culturile trebuie reînsămânțate sau chiar se renunță la ele.

Când larvele atacă mai târziu (ferestre calde din iarnă, primăvara) pot distruge 1 – 2 frați dar plantele nu pier. În astfel de situații pagubele sunt mai mici.

Atacul adulților este mai puțin important. Ei se hrănesc cu cariopse, pe care le rod total sau parțial. La densități mari pot diminua producția (Roșca et al., 2011).

Managementul integrat

Combaterea acestui dăunător este extrem de dificilă deoarece larvele se dezvoltă în sol și se hrănesc diurn și nocturn.

De aceea, tratamentele în vegetație nu dau rezultatele scontate (Lodos, 1983). Pentru rezultate bune în combatere ar trebui combinate tratamentele la sol cu cele la semințe (Taskesen et al., 2015; Taskesen et al., 2021).

De asemenea, foarte importantă este monitorizarea dăunătorului. Aceasta trebuie făcută la sfârșitul verii, toamna, în ferestrele calde ale iernii și la desprimăvărare.

Adulții pot fi monitorizați cu ajutorul capcanelor. Cele mai eficiente capcane sunt cele tip „Barber”. Acestea se îngroapă în sol în așa fel încât, marginea superioară să fie la același nivel cu suprafața solului.

Se amplasează în câmp în perioada iunie – august pentru a monitoriza activitatea adulților după recoltare, în timpul împerecherii și depunerii ouălor. Mai pot fi utilizate și capcanele luminoase, dar rezultatele nu sunt întotdeauna bune.

Pentru larve se fac sondări pentru stabilirea numărului/m2 în câmp (Vetek et al., 2017). În urma acestor sondări se ia decizia de efectuare a unui tratament.

În literatura de specialitate sunt menționate mai multe praguri de dăunare cât și limite:

• 1 – 2 larve/m2 sau 4 plante atacate/m2, toamna (Tratwal et al., 2017);
• 3 – 5 larve/m2 sau 8 – 10 plante atacate/m2, primăvara (Tratwal et al., 2017);
• 5% plante atacate – este necesară efectuarea unui tratament (Rădulescu＆Săvescu, 1966; Tratwal et al., 2017);
• 2 larve/m2 – se consideră prag economic depășit (Hatman et al., 1986);
• 5 larve/m2 sau 5% plante atacate toamna după răsărire și primăvara la pornirea în vegetație – prag de la care se aplică tratamente (Hatman et al., 1986).

Limite densitate larve:

• Mică – sub 2 larve/m2;
• Mijlocie – 2 larve/m2;
• Mare – peste 2 larve/m2 (Baicu, 1978 citat de Hatman et al., 1986).

Măsuri profilactice

Se recomandă:

• evitarea monoculturii și respectarea rotației culturilor (nu mai mult de doi ani consecutiv cu cereale).
• Distrugerea samulastrei;
• Dezmiriștire prin arătură la adâncimea de 20 – 22 cm (Kryazheva＆Dolzhenco, 2002; Roșca et al., 2011, Vetek et al., 2017).

În prezent, sistemele agricole de cultivare se bazează pe monocultură iar acest dăunător a început să creeze probleme deosebite în culturile de cereale.

Măsuri chimice

Combaterea chimică se face în prevenție. Semințele trebuie tratate înainte de semănat cu produse omologate.

În România sunt omologate pentru tratarea semințelor substanțele:

• fludioxonil + teflutrin;
• Teflutrin (Aplicația PESTICIDE 2.25.12.3, 2026).

Tot în România se dau derogări în fiecare an pentru utilizarea substanțelor neonicotinoide, în special în zonele unde densitatea dăunătorului depășește pragul economic de dăunare.

În vegetație se recomandă ca tratamentele să se facă atunci când PED-ul este de 5% plante atacate.

În prezent, în România este omologat un singur insecticid:

• Deltametrin ((Aplicația PESTICIDE 2.25.12.3, 2026). Pot fi aplicate maxim două tratamente, de la stadiul de 2 frunze până la începutul coacerii.

Măsuri biologice

Combaterea biologică este de interes în cazul acestui dăunător, mai ales pentru că sunt omologate foarte puține insecticide.

Există multe studii în care se cercetează efectul entomopatogenilor cât și al nematodelor entomopatogene asupra larvelor și adulților de Zabrus tenebrioides.

Cele mai studiate sunt:

• Beauveria bassiana;
• Metarhizium anisopliae;
• Trichoderma harzianum (Khidr＆Khalil, 2024).

În condiții controlate, rezultatele sunt destul de bune. În câmp, aceste produse sunt mai puțin testate sau deloc.

Dintre nematodele entomopatogene, rezultate bune s-au obținut în cazul a două specii: Steinernema feltiae și Heterorhabditis bacteriophora.

Într-un studiu recent se arată că, nematodele entomopatogene au redus cu aproximativ 50% numărul de larve vii de Zabrus tenebrioides. Acest rezultat este considerat totuși nesemnificativ (Taskesen et al., 2021).

Extractele botanice sunt și ele testate pentru combaterea larvelor. Printre cele mai studiate sunt extractele din eucalipt, tuia, neem și rozmarin. Cele mai toxice pentru larvele de Zabrus tenebrioides sunt cele din eucalipt și tuia (mortalitate de 100% în câteva zile) – Khidr＆Khalil, 2024.

Bibliografie

• Avtaeva T. A., Kushalieva Sh. A., Skripshincky A. V., 2018. The ecologcal anf geographical analysis and modelling of spatial distribution of Zabrus tenebrioides Goeze with the help of Geoinformational Systems, Advances in Engineering Research, vol. 151, 885 – 889.
• Avtaeva T., Petrovičová K., Langraf V., Brygadyrenko V., 2021. Potential Bioclimatic Ranges of Crop Pests Zabrus tenebrioides and Harpalus rufipes during Climate Change Conditions. Diversity, 13, 559. https://doi.org/10.3390/d13110559.
• Georgescu E., Rîșnoveanu L., Toader M., Ionescu A. M., Gărgăriță R., Cană L., 2017. Actual problems concerning protection of the wheat crops against corn ground beetle (Zabrus tenebrioides Goeze) attack in south-east of the romania. Scientific Papers-Series A Agronomy 60, 256 – 263.
• Hatman M., Bobeș I., Lazăr A., Perju T., Săpunaru T., 1986. Protecția plantelor cultivate, Editura Ceres, București, 295 p.
• Hilevskij V. A., 2013. “Grain ground beetle in the North Caucasus”, Plant protection and quarantine, vol. 8, pp. 21 – 23.
• Khidr S. K., Khalil S. M., 2024. Efficacy of Six Aqueous Plant Extracts and Three Commercial Entomopathogenic Fungi Against the Corn Ground Beetle Larvae, Zabrus tenebrioides Under Laboratory Conditions. Arab Journal of Plant Protection 42.
• Khidr S. K, Khalil S. M., 2025. An integrated methods to manage the corn ground beetle (Zabrus tenebrioides Goeze) in wheat field, Journal of the Saudi Society of Agricultural Sciences (2025) 24:79, https://doi.org/10.1007/s44447-025-00092-x.
• Kryazheva L.P., Dolzhenko V. I., 2002. Ground Beetles and their control. St. Petersburg: VIZR. 121 pp.
• Kulkarni S. S, Dosdall L. M., Willenborg C. J., 2015. The role of ground beetles (Coleoptera: Carabidae) in weed seed consumption: A review. Weed Sci., 63, 335 – 376.
• Küçükkayki E. C., Şirin Ü., Çalişkan H., Şenyüz Y., 2008. Ground beetle Carabidae: Coleoptera records from Kazdağları Ida mountain. Biyolojik Çeşitlilik ve Koruma 6(2), 142-149.
• Lodos N., 1983. A review of the Ground Beetles of the genus Zabrus Clairv. (Coleoptera: Carabidae) in the fauna of Turkey, Turkish Plant Protection Journal, 7: 51-63. [Türkiye faunasına ait Ekin Kambur Böcekleri, Zabrus Clairv. (Coleoptera: Carabidae) cinsinin yeniden gözden geçirilmesi. Türkiye Bitki Koruma Dergisi, 7:51-63].
• Matuska – Łyźwa J., Wodecka B., Kaca W., 2023. Characterization of Steinernema feltiae (Rhabditida: Steinernematidae) Isolates in Terms of Efficacy against Cereal Ground Beetle Zabrus tenebrioides (Coleoptera: Carabidae): Morphometry and Principal Component Analysis. Insects, 14, 150. https://doi.org/10.3390/insects14020150.
• Manolache C., Nica F., Sapunaru T., 1963. Researches concerning biology, ecology and control of the cereal ground beetle (Zabrus tenebrioides). Study Biological Researches, Series Animal Biology 15:95-122.
• Popov C., M. Rotarescu, and C. Spiridon. 2004. Prevention and control of seed and soil – pest and diseases in small grains in 2004. Problems of Plant Protection 32:163 – 172.
• Rădulescu E., Săvescu A., 1966. Îndrumător de protecția plantelor, EDitura Agro – Silvică, București, 687 p.
• Roșca I., Oltean I., Mitrea I., Tălmaciu M., Petanec D. I., Istrate R., Bunescu H. Ș., Tălamciu N., Stan C., Micu L. M., 2011. Tratat de entomologie generală și specială, Editura Alpha MDN, 296 – 303.
• Tratwal A., Bereŝ P., Korbas M., Danielewicz J., Jajor E., Horoszkiewicz J., Jakubowska M., Roik K., Baran M., Strażyński P. et al., 2017. Poradnik Sygnalizatora Ochrony Zbóż; Instytut Ochrony Roślin-PIB: Poznań, Poland, ISBN 978-83-64655-29-6.
• Taşkesen Y. E., Yüksel E., Canhilal R., 2021. Field Performance of Entomopathogenic Nematodes against the Larvae of Zabrus spp. Clairville, 1806 (Coleoptera: Carabidae), International Journal of Agriculture and Wildlife Science (IJAWS) 2021, 7(3): 429 – 437. doi: 10.24180/ijaws.981190.
• Șef lucrări Dr. Ing. Cotuna Otilia, FACULTATEA DE AGRICULTURĂ – USV „Regele Mihai I” din Timișoara, Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor.