În acest an, numeroase focare de Bluetongue (boala limbii albastre) au fost raportate în mai multe țări europene, afectând grav fermele de rumegătoare și producția de carne.
De exemplu, în Țările de Jos, unde boala a reapărut în toamna 2023 după 14 ani de absență, aproape 4.300 de ferme au fost afectate până la sfârșitul anului, dintre care ~1.990 de ferme de oi și ~2.200 de ferme de bovine.
Pierderea unui număr atât de mare de animale și restricțiile de circulație impuse de autorități au diminuat efectivul disponibil pentru piață, afectând producția de carne și provocând pierderi economice fermierilor.
În raportul recent RaboResearch se menționează că în Europa se înregistrează un deficit de carne de vită pe piață inclusiv din cauza bolilor animalelor, precum focarele de boala limbii albastre sau recentele cazuri de dermatoza nodulară din Italia și Franța.
În acest articol discutăm mai multe despre Bluetongue – boala limbii albastre.
Situația din 2024 este considerată de experți drept una dintre cele mai grave epizootii de Bluetongue din ultimele decenii, comparabilă cu episoadele din perioada 2006–2008 când serotipul 8 (BTV-8) a provocat zeci de mii de focare pe continent
Conform raportului Bluetongue in Europe Updated Outbreak Assessment până pe 11 august 2025, 13 țări europene au raportat focare de Bluetongue.
Ce este boala boala limbii albastre
Bluetongue (în română boala limbii albastre) este o boală infecțioasă virală care afectează rumegătoarele domestice și sălbatice.
Important de subliniat, boala nu este contagioasă direct de la un animal la altul – virusul este transmis aproape exclusiv prin intermediul unor vectori (insecte hematofage) din genul Culicoides.
De aceea, Bluetongue are adesea caracter sezonier: în regiunile cu climă temperată, focarele apar mai frecvent spre sfârșitul verii și toamna, când populațiile de Culicoides ating densitatea maximă și temperaturile permit replicarea virusului în vector.
În ultimii ani însă, specialiștii observă că încălzirea globală prelungește perioada de activitate a acestor insecte (început mai timpuriu în primăvară și sfârșit întârziat în toamnă), crescând riscul ca virusul să supraviețuiască peste iarnă și să se extindă spre zone mai nordice unde înainte nu era întâlnit.
Acest fenomen explică de ce serotipul BTV-3 a reușit să provoace focare neașteptate în 2023 la latitudini mai înalte în Europa, incluzând țări ca Țările de Jos, Danemarca sau Norvegia, în afara arealului istoric al bolii.
Cele mai afectate clinic sunt, de regulă, oile, urmate de capre. Bovinele se îmbolnăvesc mai rar sau dezvoltă forme subclinice, însă joacă un rol epidemiologic major: ele pot adăposti virusul în sânge o perioadă prelungită fără semne evidente.
Important! Boala limbii albastre nu reprezintă un pericol pentru om. Virusul nu se transmite la oameni și nu afectează siguranța alimentară – carnea și laptele provenite de la animale infectate pot fi consumate.
Simptomele clinice la animale
Manifestările clinice ale bolii limbii albastre variază în funcție de specie și de virulența tulpinii virale.
În multe cazuri (mai ales la bovine), infecția poate trece neobservată sau cu simptome foarte ușoare.
Totuși, la oi boala se poate manifesta sever, cu semne caracteristice ce apar după o perioadă de incubație de ~5–10 zile. Principalele simptome la animalele receptive includ:
- Febră mare (adesea >40°C) și stare de apatie, animalul stă retras, cu capul plecat;
- Inflamații și leziuni la nivelul mucoaselor bucale și nazale: ulcerații pe limbă, eroziuni în cavitatea bucală, crustă la nări, adesea însoțite de salivație excesivă (animalul bălește);
- Secreții oculare și nazale seroase sau mucopurulente (ochii umezi, scurgeri nazale);
- Edem (umflare) – capul, botul, urechile și gâtul pot apărea tumefiate; la unele animale, limba inflamată capătă tentă cianotică albăstruie (de unde provine denumirea populară);
- Șchiopătură și anchiloză – animalele prezintă inflamație la nivelul coronitei copitei, merg greoi sau evită să se miște; pot adopta o poziție caracteristică cu spatele arcuit din cauza durerii la membre;
- Dificultăți respiratorii (din cauza edemului pulmonar și nazal), respirație accelerată, uneori geamăt;
- Avorturi sau fătări cu malformații – la femele gestante, infecția poate provoca moarte embrionară, avort sau nașterea de miei slăbiți și malformați.
La bovine și caprine, simptomele menționate mai sus apar de regulă mai rar și într-o formă atenuată. Vacile pot avea febră moderată, scurgeri nazale, ulcerații discrete pe bot, edeme ușoare ale capului și mameloanelor, și o ușoară șchiopătură.
În general, mortalitatea este mult mai redusă la bovine comparativ cu ovine (care pot suferi pierderi de 20-30% sau chiar mai mult în focarele grave).
Controlul răspândirii și măsuri de prevenire
Principalele strategii vizează întreruperea ciclului de transmitere virus – insectă – gazdă și protejarea efectivelor susceptibile.
- Limitarea expunerii la vectori (Culicoides): se recomandă adăpostirea pe timp de noapte a animalelor închise în grajduri protejate cu plase anti-insecte vara. Utilizarea de insecticide sau repelente aplicate pe pielea animalelor.
- La nivel de fermă, se pot folosi ventilatoare puternice în adăposturi pentru a deranja insectele zburătoare, precum și eliminarea surselor de apă stagnantă din jur (bălți, jgheaburi necurățate) care pot servi ca loc de reproducere pentru insecte.
- Vaccinarea efectivelor receptive. Vaccinarea se face de obicei sub îndrumarea medicului veterinar, conform campaniilor aprobate de autorități. Experiența din Țările de Jos a arătat că vaccinarea a ~95% din oile la nivel național a contribuit la scăderea mortalității în focarele ulterioare. Trebuie reținut că vaccinarea oferă protecție serotip-specifică – este inutil să vaccinezi cu un serotip dacă altul circulă – și necesită rapel la unele specii (ex. bovinele necesită două doze la interval de câteva săptămâni).
- Restricții de mișcare și biosecuritate: Imediat ce este confirmat un focar, autoritățile impun zone de restricție pe o rază stabilită (de obicei 50-150 km) în jurul focarului, în interiorul cărora este limitată circulația animalelor susceptibile.
- O igienă strictă în exploatație ajută: dezinsecția vehiculelor ce intră/ies, folosirea acelor de seringi de unică folosință (virusul se poate transmite prin sânge contaminat) și menținerea unei distanțe față de turmele sălbatice sau vecine pe cât posibil.
Monitorizare și notificare imediată: Supravegheați zilnic starea de sănătate a animalelor. Orice apariție a unor simptome suspecte (animale cu febră bruscă, care șchiopătează, au edeme la cap sau limba vineție, etc.) trebuie luată în serios și raportată.
