Pepenele galben este una dintre culturile preferate ale verii, iar gustul său dulce și aroma intensă sunt motivul pentru care fermierii îl cultivă și consumatorii îl caută.
Totuși, nu de puține ori se întâmplă ca fructele, deși arată bine la exterior, să fie fade, lipsite de dulceață sau chiar ușor amare.
Acest lucru nu este cauzat de polenizarea încrucișată cu alte plante din apropiere, așa cum se crede uneori, ci de factori agronomici și climatici care influențează direct acumularea de zaharuri și compuși aromatici în fruct.
Stresul hidric
Chiar dacă este o cultură destul de tolerantă la insuficiența de apă, pentru o recoltă de calitate, pepenele galben are nevoie de o alimentare constantă cu apă, mai ales din momentul legării fructelor și până la maturitate.
Oscilațiile mari între perioadele de secetă și udările abundente reduc capacitatea plantei de a sintetiza zaharuri, iar fructele rămân fade.
În plus, stresul hidric poate determina acumularea de cucurbitacine – substanțe cu gust amar – mai ales atunci când seceta este urmată de udări abundente.
Umiditatea optimă recomandată a solului este de 80 – 85% din capacitatea maximă de câmp pentru apă, iar a aerului -de 50 – 60%.
Dezechilibrele nutritive
Un sol cu prea mult azot stimulează dezvoltarea frunzelor și lăstarilor în detrimentul fructelor, care devin apoase și lipsite de gust.
Lipsa potasiului scade sinteza de zaharuri și arome, iar carențele de magneziu și bor afectează metabolismul carbohidraților și formarea compușilor aromatici. Un raport echilibrat între azot, fosfor și potasiu este important pentru un gust bun.
Condițiile climatice
Temperaturile scăzute în perioada de coacere încetinesc acumularea de zaharuri, iar căldura excesivă combinată cu lipsa apei poate provoca note amărui.
În zonele unde diferențele de temperatură între zi și noapte sunt mari, pepenii pot avea dulceață inegală, în funcție de cât de mult reușește planta să fotosintetizeze în condițiile date.
Bolile care afectează metabolismul fructului
Făinarea, antracnoza și fuzarioza reduc suprafața foliară activă și, implicit, capacitatea plantei de a hrăni fructul.
Infecțiile virale, cum este virusul mozaicului castravetelui, modifică raportul zahăr/acizi, ceea ce se traduce prin fructe cu gust slab.
O plantă bolnavă își folosește resursele pentru apărare și mai puțin pentru acumularea de substanță uscată în fruct.
Atacul dăunătorilor
Tripsii, acarienii și afidele reduc fotosinteza prin distrugerea țesutului foliar. În cazuri grave, planta intră într-o stare de stres, iar fructele pot rămâne mici și lipsite de aromă sau pot dezvolta note amare.
Recoltarea prea timpurie
Dacă pepenele este cules înainte de maturitatea fiziologică, conținutul de zahăr este redus și aroma slabă.
Pepenele galben nu mai acumulează zaharuri după recoltare, astfel încât momentul optim trebuie ales în funcție de soi, folosind semne vizuale și olfactive specifice.
Concurența cu alte culturi
Plantele viguroase din apropiere, precum porumbul sau floarea-soarelui, pot reduce disponibilitatea apei și a nutrienților pentru pepene.
Aceasta nu schimbă gustul prin polenizare, ci prin limitarea resurselor, ceea ce duce la fructe mai mici și mai puțin dulci.
