În grădinile de pe lângă casă, dar și în câmpurile agricole pot fi frecvent întâlnite broaște. În acest articol realizat în cadrul rubricii „Știai că?!” vom descrie mai multe legate de acest fenomen și anume:
- Cauze – de ce apar broaște în grădină;
- Descriere, specii de broaște întâlnite cel mai frecvent în curți și grădini;
- Avantajele aflării broaștelor în grădină;
De ce apar broaște în curte
Există mai multe cauze ale apariției broaștelor în grădină, majoritatea, însă, pornesc de la necesitățile de bază ale acestor ființe:
Reproducerea – sursele de apă, chiar și cele temporare, cum ar fi depresiuni puțin adânci, băltoace, pot fi atrăgătoare pentru broaște ca loc de reproducere.
Indiferent de specie, broaștele au un stil de viață asemănător, fiind adaptate atât la mediul terestru cât și cel acvatic. De ultimul au nevoie doar pentru reproducere, să trăiască însă preferă în zone mai uscate.
Fecundația este externă și poate avea loc doar în apă. Din ouă apar mormolocii cu coadă și branhii, care, la fel, nu pot exista fără apă.
În faza finală de dezvoltare, mormolocilor le cresc picioarele și devin capabili să respire aer. Atunci pleacă din apă în căutarea hranei și adăpostului pe uscat, unde dacă condițiile le permit, pot trăi 15-17 ani, sau chiar mai mult, la apă grăbindu-se doar în sezonul de reproducere.
Sursele de hrană. Broaștele sunt prădători înrăiți. Atunci când ies la vânătoarea, înghit temeinic toate la rând. Meniul conține în principal nevertebrate.
Astfel, dacă în grădină sunt culturi ce atrag insecte, moluște, dar și iluminat exterior la care se adună insectele, acestea vor atrage broaștele.
Adăpost de prădători. În timpul zilei, broaștele preferă să se ascundă într-un loc răcoros, întunecat sau umbrit – sub crengi, buturugi, în iarbă, sub material de mulcire sau pietre.
Folosesc cu plăcere vizuinele săpate în pământ de către rozătoare. Dacă solul este afânat, se pot îngropa acolo.
De asemenea, broaștele iernează în sol, în vizuina cuiva sau în grămezi de frunze. Se trezesc la începutul primăverii la o temperatură medie zilnică de aproximativ 5o C.
Acest lucru este foarte valoros pentru grădinari, deoarece în aceeași perioadă și dăunătorii încep să se dezmorțească, iar broasca înfometată îi va devora cu plăcere.
Avantajele aflării broaștelor în grădină
Broasca este un aliat al grădinarilor, nu un dușman. Ziua nu se încurcă sub picioare, iar noaptea pleacă la vânătoare, exact când majoritatea insectelor dăunătoare și moluștelor își încep activitatea, iar păsările dorm.
Mai mult de jumătate din ceea ce mănâncă broaștele sunt dăunători ai plantelor de cultură, furnici, țânțari, muște (inclusiv musca cepei și a morcovului) și chiar lăcuste.
Broaștele mănâncă deseori dăunători care sunt ignorați de păsări, de exemplu – gândacul de Colorado. De asemenea, broaștele mănâncă melci și limacși cu mare plăcere.
Vezi și articolul Limacșii – dăunătorii ce pot distruge culturile. Combatere.
Descriere, specii de broaște întâlnite cel mai frecvent în curți și grădini
Atunci când se vorbește de broască, se referă la un ordin numeros de animale amfibiene, cu patru picioare, cele din spate fiind mai lungi, adaptate pentru sărit, fără coadă când sunt adulte, cu gura largă și cu ochiir bulbucați, orientați relativ înainte, ceea ce permite o vedere stereoscopică.
Văzul broaștelor nu este foarte dezvoltat, deși pot distinge mișcarea și culorile, nu disting obiectele. Astfel, înțeleg doar că în jurul lor se întâmplă ceva, dar nu pot vedea detalii.
De asemenea, percep interesant dimensiunile: mic este considerat hrană, comparabil ca mărime – partener sexual, de mărime medie – o amenințare, iar dacă este mare – un obstacol.
În curți, grădini și terenuri agricole cel mai des pot fi întâlniți reprezentanții a trei genuri:
- Bufo – broaște râioase;
- Rana – broaște de lac;
- Hyla – brotăceii.
Broaște râioase
Specia de broaște râioase (Bufo bufo) are corpul voluminos, îndesat și umflat. Femelele ating lungimea de 13 cm, iar masculii sunt mai mici, având o lungime până la 8 cm.
Este cea mai răspândită specie de amfibieni din localitățile rurale și urbane, întâlnindu-se mai ales pe terenurile agricole, unde își găsește hrana (în special insecte).
Broaștele râioase sunt active noaptea și în amurg. Ziua stau ascunsă în galerii de rozătoare sau săpate de ea, ori în crăpăturile zidurilor, ieșind după apusul soarelui pentru a se hrăni. Indivizii tineri pot fi întâlniți și ziua.
Se hrănește cu râme, melci, păianjeni, insecte și larvele lor. Este o broască folositoare consumând multe coleoptere (gândaci de Colorado, cărăbuși de mai) și coropișnițe dăunătoare agriculturii.
Sunt adaptate preponderent la viața nocturnă și terestră, și trăiesc uneori foarte departe de ape. Marea majoritate a speciilor de broaște râioase intră în apă doar în perioada de reproducere, în rest duc o viață terestră.
Brotăceii
Brotăcelul (Hyla arborea) are o lungimea de 3,5-4,5 cm. Masculul are aceeași mărime ca femela. Corpul este zvelt, oval, capul scurt și rotunjit, pupila ochiului orizontală, timpanul foarte distinct.
Aceste broscuțe au pielea netedă și lucioasă, de culoare verde intensă sau brună. Toate degetele posedă discuri adezive care secretă un lichid lipicios ce îi permite o bună aderare pe suprafețele pe care se deplasează.
Picioarele din spate au membrane interdigitale reduse, cele din față nu au aceste membrane.
În timpul verii trăiește pe arbori și arbuști. Datorită discurilor adezive de pe degete se cațără cu ușurință pe arbori și tufișuri și execută salturi uriașe prin aer. Când este vreme frumoasă stă pe fața frunzelor, iar pe vreme ploioasă se prinde pe dosul frunzelor.
Brotăcelul duce în special o viață nocturnă, dar are și o activitate diurnă, stând uneori pe frunze la soare și vânând insecte.
Hrana brotăcelului constă din diferite insecte și larvele lor (coleoptere, diptere), predominând formele zburătoare, pe care le prinde printr-un salt, cu ajutorul limbii sale lipicioase. Consumă și arahnide (păianjeni) și acarieni.
Are ca dușmani păsările răpitoare și șerpii.
Reproducerea brotăcelului are loc în aprilie-iunie în apă, unde el este un foarte bun înotător. După perioada de reproducere, brotăceii se îndepărtează de apă, urcându-se pe stuf, apoi trec în pădure, pe arbori și arbuști.
Broasca de lac
Broasca de lac (Rana), acest gen este cel mai frecvent în apele dulci de câmpie și deal. Spatele și coapsele sunt de culoare verde brun cenușii, cu pete închise și foarte variate ca mărime, formă și așezare. Picioarele posterioare au cinci degete foarte lungi și palmate.
Spre deosibire de broaște râioase și brotăcei, acest gen este mult mai atașat de apă, totuși dacă aveți în curte un bazin acvatic sau locuiți în preajma unei ape, pot să ajungă și în grădină.
Broasca este foarte frecventă în lacuri, canale, bălți, șanțuri, cursuri line de apă. Preferă malurile cu vegetație (trestie, papură), unde stă la soare și la cel mai mic pericol sare în apă.
Stă pe frunzele late de nufăr sau pluteşte în apă cu ochii bulbucați la suprafață. Se hrănește cu insecte acvatice și terestre (libelule, țânțari, gândaci), moluște, râme, larve, pești, pe care le capturează în așteptare sau prin salturi spectaculoase.
Este foarte rezistentă la ape poluate și cu o capacitate mare de înmulțire.
Sursa imaginilor din articol: canva.com
