Genul Buddleja, numit și liliac de vară, cuprinde peste 100 de specii de arbuști decorativi prin flori, frunze și port, care variază ca mărime și formă.
În acest articol vom prezenta următoarele:
- Liliac de vară – descrierea genului;
- Varietăți de Buddleja sau liliac de vară;
- Liliac de vară – cerințe față de factorii mediului;
- Îngrijirea plantelor de Buddleja sau liliac de vară.
Liliac de vară – descrierea genului
Genul Buddleja face parte din familia Scrophulariaceae și este originar din America, Asia şi Africa de Sud.
Dimensiunile plantei de liliac de vară variază de la soiurile pitice care au în jur de 1 m înălțime până la arbuști mari care pot atinge și 6 m înălțime. Indiferent de specii și dimensiuni, plantele au aspect de tufă (arbust).
Majoritatea speciilor de Buddleja au frunzele lungi de de 10-25 cm, ovat-lanceolte, acuminate, serate pe margini.
Florile, mici, de liliac de vară sunt grupate în inflorescențe spiciforme, lungi de 10-25 cm, placut mirosioare și bogate în nectar, prin care atrag insectele polenizatoare, în special fluturii (de unde și denumirea engleză: „Butterfly Bush”).
În funcție de specie și soi culorile florilor pot fi albe, în nuanțe de galben, portocaliu, roz, roșu și violet.
Perioadele de înflorire variază, începând cu iunie și ajungând până în septembrie.
Speciile de liliac de vară se utilizează cu scop ornamental, plantate izolat sau în grupuri la marginea lizierelor, în peluze, parcuri și grădini.
Varietăți de Buddleja
Din cele peste 100 de specii a genului Buddleja, în regiunea noastră sunt răspândite soiurile și hibrizii a două specii:
1. Buddleja davidii Franch. (B. variabilis Hemsl.)
Arbuști cu creştere viguroasă, de talie mare, pot atinge până la 5 m. Au frunzele ovat-lanceolate, lungi de 10-25 cm, pe partea superioară verzi închis, lucioase şi pe cea inferioară sunt alb-tomentoase.
Planta este apreciată pentru perioada lungă de înflorire (iulie-septembrie) și pentru florile parfumate, liliachii, mici, grupate în panicule terminale, erecte sau curgătoare, lungi de 10-55 cm.
Cuprinde numeroase varietăţi obţinute în urma selecţiei, cele mai răspândite fiind:
- „Black Knight” – cu florile de culoare violet închis;
- „Cardinal” – flori roşii-purpurii, grupate în inflorescenţe lungi;
- „Peace” – flori albe;
- „Fascinating” – florile în nuanțe de roz;
- „Ile de France” – flori violet închis, grupate în panicule de 30-50cm.
Specia tolerează bine diverse tipuri de sol, se adaptează ușor pe cele calcaroase, suportă semiumbra.
Este însă sensibilă la gerurile puternice, de aceea în regiunile mai reci se plantează în locuri adăposite şi se protejează prin muşuroire.
2. Buddleja alternifolia Maxim.
Creşte sub formă de tufă, ce poate atinge în înălţime și 6 m. Planta are ramurile subţiri, arcuite.
Frunzele sunt dispuse altern, ovat-lanceolate, cu lungimea de 8-15 cm, pe partea superioară verzi, iar pe dos alb-cenuşii tomentoase.
Decorativă în perioada înfloririi – iunie, când lujerii de doi ani se îmbracă în inflorescenţe mov-liliachii, de 2 cm lungime, dese, situate la subsuara frunzei.
Este o specie termofilă, indicată pentru zonele mai calde şi locurile adăpostite.
Ar putea să te intereseze și De ce nu înflorește liliacul, 5 cauze frecvente
Liliac de vară – cerințe față de factorii mediului
Aceste plante sunt rezistente, cresc rapid, sunt tolerante față de secetă și vor crește în majoritatea tipurilor de sol, însă preferă solurile bogate, permeabile.
Sunt specii termofile, care preferă locaţii însorite, dar se adaptează şi la semiumbră.
Speciile de Buddleja posedă o rezistență moderată la ger, temperaturile mai joase de -27 °C afectează partea aeriană.De aceea, în zonele reci se recomandă protecţia bazei tulpinii pe timp de iarnă, prin mușuroire.
Îngrijirea plantelor de Buddleja sau liliac de vară
Plantarea liliacului de vară se realizează în perioada de repaus vegetativ, din toamnă până primăvara devreme, atâta timp cât solul nu este înghețat și temperatura aerului trece peste 5°C.
Tăierea la liliacul de vară. Speciile de Buddleja cresc foarte repede şi răspund bine la tăieri, în special cele din primăvară (martie-aprilie).
Aceasta constă în suprimarea ramurilor uscate sau afectate de ger, la înălțimea de 10-15 cm de la suprafața solului, a celor subțiri, cu vigoare redusă și scurtarea ramurilor anuale ce au purtat flori.
În cazul în care se plantează un arbust adult, prima tăiere se efectuează imediat după plantare, îndepărtând jumătate din lungimea ramurilor și eliminând lăstarii slabi.
În al doilea an de la plantare, creșterile tinere se taie până la 2 muguri, iar creșterile de anul trecut se taie până la nivelul creșterilor tinere.
Ramurile principale pot fi scurtate cu o treime, astfel încât să nu se rupă. Apoi, procedura de tăiere se efectuează în mod similar cu cea din al doilea an.
Important! Tăierea plantelor de Buddleja davidii se efectuează în luna martie, iar la Buddleja alternifolia după înflorire.
Udarea plantelor de liliac de vară se realizează în așa mod, așa că să se mențină solul umed și să se asigure o umiditate constantă și moderată. Vara, mai ales pe timp de caniculă, coroanele arbuștilor pot fi pulverizate dimineața devreme sau seara.
Fertilizarea liliacului de vară se realizează din primăvară, imediat ce se umflă mugurii, în această perioadă planta are nevoie de azot.
Următoarea hrănire se efectuează la mijlocul verii, deja cu îngrășăminte ce conțin fosfor și potasiu, care vor asigura o creștere bună a tufei și o înflorire bogată.
Buddleja răspunde bine la toate îngrășămintele organice.
Sursa imaginilor din articol: canva.com
