Mazărea Pisum sativum este originară din Asia Mică și Asia Centrală, se poate cultiva la noi în toate zonele agricole și asigură producții bune în toți anii, deoarece folosește bine apa acumulată în sol în perioada toamnă-iarnă.
Boabele de mazăre sunt bogate în proteină (20-35%) și amidon (30-50%). Cel mai mult boabele se folosesc în furajarea animalelor, în special la tineret, sub formă de uruială în amestec cu alte furaje.
Cerințele mazării față de climă și sol
Mazărea are cerințe moderate față de căldură. Semințele încep germinația la 1-2°C. În faza de plantulă, mazărea suportă bine înghețurile de scurtă durată până la -8°C. În faza de înflorire însă pier la -2…-4°C. În perioada de la răsărire până la coacere, mazărea are nevoie de o sumă de temperaturi active egale cu 1350-1650°C.
Mazărea este foarte pretențioasă față de umiditate. Pentru germinație, semințele absorb o cantitate de apă egală cu 100-150% din propria masă. Plantele suportă bine temporar excesul de umiditate din sol, dar în acest caz se prelungește perioada de vegetație. În condiții de secetă, aceasta se reduce.
Ea are un consum ridicat de apă pe întreaga perioadă de vegetație, fapt ce se explică prin suprafața mare de evaporarea frunzelor. Coificientul de transpirație în funcție de durata de vegetație a soiului este de 400-450 unități, consumul maxim de apă se manifestă în perioadade înflorire – umplerea boabelor.
Cele mai potrivite soluri sunt cele bogate în carbonat de calciu: solurile de pădure, cernoziomurile, dar și castanii. Solurile nisipoase, alcaline și acide; solurile mlăștinoase nu sunt potrivite pentru cultura mazării.
Pentru dezvoltarea bacteriilor ce formează nodozități pe rădăcinile mazării, trebuie ca pH-ul solului să fie de 6,0-7,0.
Mazărea are cerințe destul de mari față de elementele nutritive. Consumul maxim de elemente nutritive are loc în perioada înfloririi și fructificării. Până la sfârșitul acestei perioade, consumă peste 60% din cantitatea de potasiu și peste 65% din cea de fosfor.
Consumul de azot al mazării se asigură prin intermediul bacteriilor din nodozitățile formate pe rădăcina plantei. Bacteriile aflate în nodozități fixează azotul din aerul solului. Resturile de rădăcini cu nodozități contribuie ulterior și la îmbogățirea solului cu azot, cu 70-140 kg/ha.
Tehnologia de cultivare a mazării
Asolamentul pentru cultura de mazăre
Mazărea se amplasează, de regulă, după porumb, grâu și cartofi, iar în gospodăriile cu mari suprafețe de sfeclă pentru zahăr după sfeclă. Monocultura este exclusă. În cazul cultivării repetate a mazării pe acelaşi teren, apare fenomenul de „oboseala solului”, care se manifestă prin tulburări bruşte de creştere, absenţa formării nodozităţilor pe rădăcini, putrezirea rădăcinilor şi a tulpinii.
Citiți mai multe despre Oboseala solului de leguminoase. Cum se manifestă și prin ce măsuri poate fi combătută.
În monocultură, se amplifică îmburuienarea terenului, atacul de boli şi dăunători, astfel că producţiile scad considerabil. Se acceptă că mazărea poate reveni pe acelaşi teren după 3-4 ani, fără risc, cu condiţia tratării seminţelor, înainte de semănat.
La rândul ei, mazărea este o premergătoare foarte bună pentru multe culturi şi o excelentă premergătoare pentru grâu, deoarece se recoltează timpuriu, are o influenţă favorabilă asupra structurii solului, solul este reavăn şi se poate ara în condiţii bune, iar în sol rămâne o cantitate apreciabilă de materie organică şi de azot (circa 1,5 t substanţă uscată şi 70-140 kg N/ha).
Sunt situaţii când, după mazărea recoltată timpuriu, în luna iunie, sunt semănate culturi succesive care folosesc bine disponibilul termic rămas până în toamnă.
Fertilizarea mazării
Pentru o recoltă de 1 tonă boabe, o cultură de mazăre consumă, în medie, 60 kg N, 15 kg P2O5, 20-30 kg K2O, 25 kg CaO, 6 kg Mg.
Azotul pentru cultura de mazăre. Cea mai mare parte din azotul necesar culturii de mazăre 42-75% este asigurat de activitatea bacteriilor fixatoare, restul provine din rezervele solului sau din remanenţa îngrăşămintelor aplicate plantei premergătoare.
Pe terenurile fertile, bine cultivate, după premergătoare fertilizate, mazărea nu necesită îngrăşăminte cu azot; aplicarea acestora are un efect nesemnificativ asupra nivelului recoltelor şi al conţinutului de proteine în boabe.
Azotul, în cantităţi mai mari, are un efect nefavorabil şi anume: favorizează dezvoltarea vegetativă în dauna formării păstăilor şi a boabelor, influenţează nefavorabil formarea nodozităţilor şi fixării azotului de către bacteriile din nodozităţi.
Îngrăşămintele cu azot se aplică înainte de semănat, numai pe solurile cu fertilitatea scăzută, în doze de 20-35 kg N/ha.
Pentru îmbunătăţirea nutriţiei cu azot se recomandă inocularea seminţelor, în ziua semănatului, cu biopreparate (Nitragin leguminosarum), specifice pentru mazăre. În funcţie de formarea nodozităţilor, doza de azot se corectează în sensul reducerii acesteia, în cazul unei bacterizări reuşite.
Fosforul pentru cultura de mazăre. Este important în dezvoltarea mazării, înfluenţând favorabil formarea nodozităţilor, deci fixarea azotului şi determinând un înflorit mai bogat şi o legare mai bună a boabelor. Necătând la consumul de fosfor moderat, totuşi mazărea reacţionează puternic la insuficienţa fosforului.
Îngrăşămintele cu fosfor (simple sau complexe) sunt bine valorificate când se aplică prin împrăştierea uniformă şi se încorporează în sol sub arătura de bază sau, cel mai târziu, odată cu lucrările de pregătire a terenului pentru semănat sub formă de îngrăşăminte complexe. Doza de fosfor este cuprinsă între 50 şi 60 kg P2O5/ha.
Potasiul pentru cultura de mazăre. Pe solurile uşoare, erodate, aplicarea potasiului este necesară.
Îngrăşămintele cu potasiu se aplică odată cu fosforul, în doză de 40-60 kg K2O/ha, pe solurile deficitare în potasiu (cu conţinut în potasiu schimbabil mai mic de 15mg K2O/100 g sol) şi care nu au fost fertilizate în anii anteriori cu gunoi de grajd.
Îngrăşămintele organice se recomandă a se aplica la plantele premergătoare şi nu direct la mazăre.
Îngrăşămintele cu microelemente se aplică, îndeosebi cele cu bor, molibden şi mangan. Microelementele contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de fixare a azotului şi la o mai bună dezvoltare a plantelor. Îngrăşămintele cu microelemente pot fi aplicate prin încorporare în sol, înainte de semănat sau în timpul vegetaţiei – foliar.
Aplicarea îngrăşămintelor foliare la mazăre au o mare eficacitate. Se aplică două tratamente: primul în stadiul de formare completă a frunzelor, iar al doilea la începutul formării păstăilor.
Se utilizează soluţii în concentraţie de 0,5-1,0%, în volume de 300-500 litri/ha la fiecare tratament. Se recomandă îngrăşămintele foliare cu raporturi N:P:K egale sau cu un conţinut superior de fosfor cu adaos de micoelemente (bor, cobalt, cupru etc.).
Lucrările solului la cultura de mazăre
Imediat după eliberarea terenului se recomandă efectuarea dezmiriştirii, cu scopul mărunţirii stratului superficial al solului, după care se efectuează arătura cu plugul în agregat cu grapa stelată, la adâncimea de 25-30 cm, astfel ca la intrarea în iarnă terenul să fie afânat, mărunțit și nivelat.
Terenul astfel pregătit în primăvară se zvântă repede și uniform, putând trece la pregătirea patului germinativ cu combinatorul care lucrează la adâncimea de 6-7 cm, cât este adâncimea de încorporare a seminței. Terenul se lucrează cât mai timpuriu posibil, prin lucrări minime pentru a nu compacta solul.
Sămânţa şi semănatul mazării
Sămânța folosită trebuie să fie sănătoasă, fără galerii de gărgăriță, să aibă puritatea de 93-99% și germinație mai mare de 80%. Tratarea seminţelor înainte de semănat este obligatorie şi se efectuează cu fungicide.
Tratarea cu preparate bacteriene se efectuează chiar înainte de semănat sau concomitent cu acesta, folosind preparate ce conţin bacteria specifică mazării Rhizobium leguminosarum, în doză de 2-4 flacoane la sămânţa folosită pentru semănatul unui hectar, după care trebuie ferită de razele solare.
Mazărea este semănată primăvara cât mai timpuriu, atunci când se poate pregăti terenul în condiţii bune (solul s-a zvântat bine). Calendaristic, mazărea este semănată în cursul lunii martie (de regulă, în prima jumătate a lunii martie), dar datorită schimbărilor climatice se pot semăna din a doua decadă a lunii februarie.
Mazărea este puțin pretențioasă față de căldură, fapt ce permite însămânțarea ei primăvara devreme sau în ferestrele iernii. Temperatura minimă de germinație este de 1-2°C. La aceste valori ale temperaturii răsărirea are loc în 10-12 zile de la semănat.
Semănatul timpuriu al mazării oferă avantaje certe: sunt folosite bine cele 100-200 zile cu vreme favorabilă mazării, sub aspectul condiţiilor de umiditate, temperatură şi lungime a zilei (lunile martie-iunie).
În acest fel, este valorificată în condiţii optime umiditatea acumulată în sol în sezonul rece şi se asigură germinarea seminţelor şi creşterea tinerelor plăntuţe. Semănatul întârziat antrenează, de regulă, scăderea importantă a producţiilor; se discută chiar despre pierderi de producţie de 50%, la o întârziere de 20 de zile faţă de perioada optimă de semănat.
Sunt afectate toate componentele de producţie şi, în special, numărul de boabe formate pe o plantă. Mazăre are un procent de răsărire în câmp de 75%. Pentru a se realiza 100-200 plante recoltabile/m2, Densităţile de semănat sunt de 130-140 boabe germinabile/m². Cantităţile de sămânţă corespunzătoare densităţilor optime sunt de 250-300 kg/ha.
Mazărea este semănată în rânduri dese (15 cm) și la adâncimea de 6-7 cm. Semănatul mazării în cărări oferă avantaje certe, permiţând aplicarea tratamentelor de combatere a buruienilor, bolilor şi dăunătorilor, foarte uniform, şi până în faze de vegetaţie mai avansate.
Soiurile de mazăre cultivate în prezent sunt de două tipuri: normal şi afila (au foliolele transformate în cârcei): Grațiana, Lumina, MZ-7-06, MZ-13-12, Nadia, Sandrina (B), Valexa(B), Starter și altele.
Lucrările de îngrijire la mazăre
Pentru ca solul să fie fără buruieni se realizează o erbicidare preemergentă cu erbicid pe bază de glifosat 5-7 l/ha, sau până la apariţia plantulelor (preemergent) și o erbicidare postemergentă.
Din complexul de dăunători ce se dezvoltă pe plantele de mazăre, prezintă un pericol pronunţat: gărgăriţele (dungată şi păroasă) a leguminoaselor, gărgăriţa boabelor a mazării, omida de stepă, păduchele verde a mazării, molia păstăilor, iar din complexul de infecţie a bolilor: făinarea culturilor leguminoase, ascochitoza mazării, mozaicul viral, bacterioza fasolei ş.a.
La cultura mazării, pagube importante sunt produse de boli ca: antracnoza, fuzarioza, rugina mazării, mana, făinare. Dintre dăunători prezintă importanţă practică gărgăriţa mazării şi păduchele verde al mazării.
Produsele folosite pentru combatere sunt indicate în Codexul fitosanitar.
Pentru combaterea ecologică se au în vedere măsurile preventive de igienă culturală, arăturile adânci, amplasarea corectă a culturii, distrugerea plantelor gazdă ale diferitelor boli, iar pentru prevenirea atacului de antracnoză ce apare frecvent în anii ploioşi se stropeşte cu zeamă bordeleză 0,5-0,7%.
Irigarea mazării: dacă, eventual, condițiile permit se aplicară 2-3 udări prin aspersiune, cu norme de 250 m3/ha în fazele critice (după răsărire, înainte de înflorit, în faza de legare a boabelor).
Recoltarea mazării. Se vor regla corect combinele pentru a limita procentul de boabe sparte. Reglajul fiecărei combine trebuie verificat, dacă este cazul, de 2-3 ori pe zi, întrucât proporția boabelor sparte crește pe măsură ce căldura și arșița se accentuează în cursul zilei care determină scăderea umidității boabelor.
Lucrarea de treierat se face cu pierderi minime, iar introducerea şi extinderea în cultură a soiurilor de tip „afila” (cu plante erecte la maturitate), face posibilă recoltarea directă a mazării printr-o singură trecere cu combina.
După treierat, în vederea depozitării, seminţele de mazăre sunt supuse operaţiilor de condiţionare (uscarea până la 13% umiditate şi selectarea pentru eliminarea impurităţilor şi a boabelor atacate de gărgăriţă).
Bibliografie: Gumovschi A. Manualul fermierului pentru culturile de câmp. Partea I. și a II, Chişinău, 2021, 2022.
