Creșterea prețurilor la alimente din ultimii ani determină țările asiatice să își reanalizeze poziția față de utilizarea culturilor modificate genetic în hrana animalelor, în pofida îngrijorărilor existente la nivel public.
În India, dezbaterea este deosebit de intensă, fermierii din sectorul avicol solicitând guvernului să permită importurile de produse MG pentru a sprijini o industrie aflată sub presiune.
Costurile ridicate ale furajelor și puterea redusă de cumpărare a consumatorilor au afectat profitabilitatea, iar pentru anul de comercializare 2025–2026 sunt estimate scăderi ale veniturilor de până la 50%, potrivit firmei locale de consultanță Crisis Rating.
Uday Singh Bayas, președintele Poultry India și al Asociației Producătorilor de Echipamente Avicole din India, a subliniat că organismele modificate genetic reprezintă o „sabie cu două tăișuri”.
Autorizarea importurilor MG ar putea reduce costurile furajelor, stabiliza producțiile și îmbunătăți competitivitatea la nivel global, în condițiile în care multe țări utilizează deja hrană MG pentru animale.
În același timp, persistă preocupări legate de biosiguranță, acceptarea publică, dependența de importuri și costurile de trasabilitate.
Bayas a precizat că importurile MG ar trebui strict reglementate și utilizate exclusiv pentru hrana animalelor, nu pentru consum uman.
China oferă un exemplu de schimbare strategică evidentă, prin extinderea suprafețelor cultivate cu porumb MG și accelerarea aprobărilor pentru noi soiuri MG, biotehnologia fiind tratată ca o chestiune de securitate națională.
În 2025, suprafața cultivată cu porumb MG a ajuns la aproximativ 3,3 milioane de hectare, de aproape cinci ori mai mult decât în 2024.
Cultivarea comercială a soiei, porumbului, bumbacului și papayei MG este acum permisă, marcând o extindere importantă față de restricțiile anterioare, care limitau culturile MG la doar câteva varietăți.
Și alte țări asiatice urmează această direcție, cu prudență. Vietnam intenționează să utilizeze tehnologii de editare genetică pentru culturile destinate furajării animalelor, deși cadrul legal este încă în curs de elaborare.
Thailanda menține controale mai stricte, interzicând cultivarea comercială a culturilor MG, dar permițând importurile de soia și porumb MG pentru uz industrial și furajer, în paralel cu relaxarea reglementărilor pentru culturile editate genetic.
Potrivit analiștilor, această „normalizare” a culturilor MG în Asia este determinată de scumpirea alimentelor, șocurile climatice frecvente și nevoia de stabilitate a aprovizionării cu furaje.
Adoptarea controlată a culturilor MG sau editate genetic este privită ca un instrument pragmatic pentru stabilizarea costurilor, securizarea resurselor și creșterea productivității.
Discuții similare apar și în afara Asiei. În Kenya, industria furajelor susține utilizarea organismelor MG pentru reducerea costurilor și îmbunătățirea accesului la materii prime, deși autoritățile rămân rezervate.
Specialiștii consideră că viitorul culturilor MG va depinde de rezultatele din câmp, reglementările transparente și acceptarea publică.
