Piscicultura românească se află sub o presiune tot mai accentuată, generată de creșterea populațiilor de cormorani, în special a cormoranului mare (Phalacrocorax carbo sinensis).
Dimensiunea fenomenului este documentată într-o petiție oficială adresată Guvernului României, înaintată în luna ianuarie 2026, care reunește date privind impactul economic și ecologic asupra fermelor piscicole.
Documentul este semnat de Cosmin Bârlea, președintele Asociației Pescari pe Ape din Maramureș, și se bazează pe date științifice, estimări de specialitate și informații utilizate în cadrul dezbaterilor europene privind gestionarea cormoranului mare.
Cormoranii în România – populații în creștere și un consum imposibil de compensat
Potrivit informațiilor prezentate în petiție, efectivele de cormorani din România sunt estimate la peste 140.000–150.000 de exemplare.
Cormoranul este o specie exclusiv ihtiofagă, iar consumul zilnic al unui exemplar este evaluat la 800–1.000 g de pește/zi, cu valori care pot ajunge la 2–3 kg/zi în perioadele de reproducere.
Raportat anual, un singur cormoran poate consuma până la 730 kg de pește, iar la nivel național rezultă un consum cumulat de peste 100.000 de tone de pește pe an, conform calculelor incluse în document.
Prin comparație, producția anuală a pisciculturii românești este estimată la aproximativ 12.000 de tone, ceea ce evidențiază un dezechilibru structural între consum și capacitatea de producție.
Impact economic direct asupra fermelor piscicole
Autorii petiției atrag atenția că pierderile nu se limitează la cantitatea de pește consumată.
Presiunea constantă exercitată de cormorani conduce la falimentarea fermelor piscicole, compromiterea programelor de repopulare, creșterea mortalității piscicole și afectarea lanțului trofic în ecosistemele acvatice.
În plan economic, aceste efecte se traduc prin retragerea investițiilor, pierderea locurilor de muncă din mediul rural și creșterea dependenței României de importurile de pește, în contextul unei cereri interne stabile.
Metodele neletale, insuficiente în practică
Petiția menționează explicit că metodele de protecție neletală utilizate în prezent – plase, sperietori acustice, lasere, tunuri cu gaz sau alte sisteme de descurajare – s-au dovedit în mare parte ineficiente, din cauza capacității ridicate de adaptare a cormoranilor.
În lipsa unor măsuri complementare, aceste soluții nu reușesc să reducă pierderile pe termen mediu și lung.
Blocaj legislativ și aplicare dificilă a derogărilor
Din punct de vedere juridic, documentul semnalează că vânătoarea cormoranilor este, în practică, interzisă în România, cu excepția unor derogări punctuale, greu de obținut și dificil de aplicat.
Cormoranul mare este încadrat ca specie strict protejată, iar legislația națională stabilește cotă de recoltă zero.
În același timp, petiția face trimitere la Directiva Păsări 2009/147/CE, care permite derogări, inclusiv pentru control letal, atunci când măsurile preventive au eșuat, există prejudicii economice documentate, iar intervențiile sunt proporționale și justificate științific.
Solicitarea unui management echilibrat, nu eliminarea speciei
Un element subliniat explicit în document este faptul că nu se solicită exterminarea cormoranului, ci un management echilibrat, responsabil și legal, care să țină cont atât de protecția biodiversității, cât și de interesele economice legitime ale pisciculturii românești.
Printre solicitările formulate se numără elaborarea unui Plan Național de Management al Cormoranilor, corelarea legislației naționale, aplicarea controlată a derogărilor acolo unde pagubele sunt dovedite și instituirea unui mecanism de despăgubiri pentru fermele piscicole afectate.
De asemenea, este cerută implicarea activă a României la nivelul Uniunii Europene în procesul de revizuire a politicilor privind gestionarea cormoranului mare.
