Alertă! Mucegaiul roz de zăpadă, o amenințare pentru cerealele de toamnă

Compania Bayer în parteneriat cu USV „Regele Mihai I” din Timișoara aduce în atenția dumneavoastră informații utile despre fungii Microdochium nivale și Microdochium majus, agenții etiologici ai bolii „mucegaiul roz de zăpadă”.

Această boală poate produce pagube importante culturilor de cereale în anii cu condiții climatice favorabile dezvoltării. Condițiile climatice actuale favorizează infecțiile, știut fiind că acești fungi iubesc frigul, putând realiza infecții sub zăpadă (prag minim de dezvoltare –5 °C).

După topirea zăpezilor, verificați culturile și interveniți dacă este necesar, iar temperaturile permit.

Informațiile puse la dispoziția dumneavoastră vă pot ajuta să preveniți infecțiile prin monitorizarea atentă a culturilor și aplicarea tratamentelor la momentul optim (la debutul bolii).

Mucegaiurile de zăpadă sunt produse în general de fungi care sunt clasificați ca fiind criophilici sau psychrophilici (rezistă și se dezvoltă la temperaturi scăzute). Acești fungi iubesc vremea răcoroasă și atacă plantele sub stratul de zăpadă.

Microdochium nivale sensu lato este mai puțin dependent de temperaturile scăzute și de stratul de zăpadă, comparativ cu alți fungi care produc aceleași simptome (Typhula sp.; Sclerotinia borealis).

Fungul este capabil să infecteze toate organele plantei atunci când se întrunesc condiții optime de dezvoltare (vreme rece și umedă toamna și primăvara) – Murray et al., 2009.

Aceste aspecte sunt susținute și de alți autori, care arată că Microdochium nivale nu se limitează doar la regiunile reci, unde zăpada persistă o perioadă lungă de timp (Gagkaeva et al., 2017; Gorshkov et al., 2020), ci este răspândit până în zonele temperate (Tronsmo et al., 2001).

La cerealele de toamnă întâlnim mai multe mucegaiuri de zăpadă cauzate de fungi diferiți: Microdochium nivale și M. majus (mucegaiul roz de zăpadă), Typhula idahoensis, Typhula ishikariensis și Typhula incarnata (mucegaiul gri de zăpadă), Sclerotinia borealis (mucegaiul Sclerotinia), Pythium iwayami, Pythium okanoganense (putregaiul de zăpadă) – Murray et al., 1999.

Pe lângă cereale, fungii amintiți infectează și gramineele din gazoane, terenuri de golf, fotbal etc.

Deoarece în anul 2023 am avut situații grave în Timiș, la orz, din cauza mucegaiului de zăpadă, în cele ce urmează aduc în atenția dumneavoastră informații utile cu privire la recunoașterea, biologia și gestionarea corectă a fungilor Microdochium nivale și Microdochium majus.

O perioadă lungă de timp, cei doi fungi au fost clasificați ca fiind varietăți ale speciei Microdochium nivale. În consecință, erau numiți M. nivale var. nivale și M. nivale var. majus (Wollenweber, 1931; Gerlach et al., 1982).

În 2005, Glynn et al., pe baza unor analize genetice, demonstrează că sunt specii diferite. În ciuda reclasificării, în prezent ele sunt numite la comun Microdochium nivale sensu lato.

Când speciile sunt separate (în cercetare mai ales), atunci ele sunt denumite astfel: Microdochium nivale sensu stricto și Microdochium majus (Matsumoto & Hsiang, 2016).

La orzul analizat în anul 2023 (soiul Jup) am identificat fungul Microdochium nivale sensu stricto, aș putea spune, deoarece forma conidiilor, culoarea sporodochiilor, simptomele erau specifice. Acesta nu era singur, alături de el fiind și o specie de Typhula, pe care nu am identificat-o, dar cred că era T. incarnata.

Încă mai analizez. Simptomele au apărut în luna martie 2023 și au fost grave, extinse în toată sola (mai mult de 70%). Fermierul a decis să distrugă cultura. În acea perioadă nu a fost strat de zăpadă, însă a fost vreme rece și umedă.

Recunoașterea simptomelor

Atacul produs de Microdochium nivale sensu lato la cereale se manifestă de obicei în anii cu multă zăpadă și pe terenurile joase.

Cerealele și mai ales grâul sunt infectate la desprimăvărare, când zăpada începe să se topească. Inițial, fungul infectează frunzele care sunt în contact cu solul, după care pătrunde prin stomate în plantă.

Dacă hifele infectează coroana radiculară și fasciculele vasculare, fungul se răspândește sistemic în plante (Zur et al., 2011).

În lan apar vetre cu plăntuțe bolnave, îngălbenite, acoperite cu miceliul ciupercii, care la început este alb, pentru ca mai târziu să formeze aglomerări (pernițe miceliene sau sporodochii) de culoare rozee sau portocalie.

Astfel de plante sunt sortite pierii, iar în cultură vor apărea goluri (Popescu, 2005). La început, vetrele sunt mici și au formă aproximativ circulară. Pe măsură ce boala evoluează, vetrele se unesc, devenind tot mai mari. În situații grave, fungii pot distruge întreaga cultură.

Un aspect important în diagnoză (pentru a elimina confuziile cu daunele produse de înghețuri) este prezența miceliului la suprafața plantelor bolnave.

Hifele cresc printre și deasupra frunzelor moarte, formând un strat pâslos (Booth, 1971) sau comprimat și asemănător cu hârtia (Årsvoll, 1975).

În opinia mea, întrețeserea de hife și frunze uscate arată ca o țesătură compactă sau nu, funcție de densitatea miceliului, care are culoare albicioasă la început, apoi rozalie sau portocalie (sporodochii prezente).

Sporodochiile de culoare roz deschis pot fi prezente în miceliu, cât și pe partea inferioară a frunzelor, dispuse în șiruri paralele de-a lungul nervurilor.

După Hsiang (2009), infecția cauzată de Microdochium nivale sensu lato se manifestă prin uscarea în vetre a plantelor coroborată cu creșterea extensivă a miceliilor albe sau roz (țesuturi foliare încâlcite de culoare portocalie sau maronie).

Plăntuțele de la marginea vetrelor continuă să vegeteze mai slab. La sfârșitul perioadei de vegetație, spicele sau paniculele acestor plante vor fi sterile (Popescu, 2005).

Când mai poate infecta Microdochium nivale cerealele?

Infecții pot apărea în toamnele reci și umede la cereale în timpul germinării și după răsărire. Aceste infecții apar din cauză că semințele sunt infectate.

Prezența fungului în semințe afectează germinația, ducând la daune severe în pre- și postemergență (reducerea germinării cu 50% și necrozarea tinerelor plăntuțe) – Hudec & Muchova, 2010.

În această fază este important de știut că simptomele nu sunt tipice fungului Microdochium nivale, ci sunt asemănătoare cu cele produse de Fusarium spp.

În situațiile grave, când semințele sunt infectate în procent mare, pierderile pot fi semnificative (Humphreys et al., 1995), încât reînsămânțarea este necesară (Jamalainen, 1959).

Când primăvara este rece și umedă, fungul poate infecta frunzele, tulpinile în zona bazală (putregai bazal) și spicele (albire similară cu cea produsă de speciile de Fusarium) – Popescu, 2005; Gagkaeva et al., 2017.

Supraviețuirea

Supraviețuiește în resturile vegetale infectate anterior, în sol și semințe infectate (Popescu, 2005; Nielsen et al., 2013).

Având o capacitate saprofită bună, Microdochium nivale poate crește în sol și la suprafață, mai ales atunci când temperatura solului este scăzută (Domsch et al., 1980).

Sursa de inocul este constituită din micelii, conidii și ascospori (Pronczuk & Messyasz, 1991).

Condiții climatice necesare infecțiilor

Datorită unor mecanisme adaptative speciale, Microdochium nivale se poate dezvolta chiar la temperaturi de –5 °C (Istokovics et al., 1998) și –6 °C (Årsvoll, 1975; Tronsmo et al., 2001).

În literatura de specialitate din România se menționează că infecțiile se pot produce la temperaturi de 2–6 °C și condiții de umiditate ridicată (Comes et al., 1982; Hatman et al., 1989; Popescu, 2005).

În 1975, Årsvoll arăta că acest fung oportunist și iubitor de răcoare se poate dezvolta în intervalul –6 până la 28 °C, cu un optim cuprins între 18–21 °C.

Okuyama et al. (1998) raportează ca optim de dezvoltare temperatura de 15 °C. În prezent se cunoaște că la temperaturi mai mari de 25 °C, creșterea este inhibată (Gagkaeva et al., 2020).

După Smith (1986), temperatura minimă de creștere pentru Microdochium nivale este > –5 °C, optimă 10–20 °C și maximă 30 °C.

Mucegaiul roz de zăpadă apare doar în anii cu ninsori bogate sau în primăverile cu multe ploi și temperaturi scăzute.

Se recomandă evitarea înființării culturilor de cereale pe terenuri joase, unde apa poate bălti, favorizând infecțiile. În cazul în care apa băltește, aceasta trebuie drenată și scoasă din culturi.

Mucegaiul de zăpadă, deși frecvent înregistrat, rar produce pagube mari. Pagube considerabile pot apărea în zonele unde zăpada cade în cantități mari și persistă mai mult timp.

Managementul integrat

Măsuri culturale:

• Rotația culturilor. Se recomandă rotația cu leguminoase sau cereale de primăvară. Această rotație favorizează descompunerea resturilor vegetale infectate.
• Cultivarea de soiuri tolerante.
• Controlul buruienilor este foarte important, în special al gramineelor care sunt gazde pentru Microdochium nivale.
• Data semănatului. Pentru a preveni pagubele, cerealele ar trebui semănate în epoca optimă sau chiar mai devreme, pentru a intra bine dezvoltate în iarnă. S-a constatat că plantele mai dezvoltate tolerează mai bine infecțiile decât cele mai mici (semănat mai târziu) – Murray et al., 2009.
• Îngroparea resturilor vegetale infectate (Comes et al., 1982; Popescu, 2005).
• Gestionarea corectă a reziduurilor vegetale infectate în fermele care practică lucrări minimale, în așa fel încât să fie favorizată descompunerea rapidă pentru a evita infecții ulterioare (Murray et al., 2009).

Măsuri chimice:

• Tratarea semințelor asigură protecție pentru infecțiile din timpul răsăririi. Fungicidele pe bază de fludioxonil, protioconazol, tebuconazol, fluxapyroxad, sedaxan protejează împotriva inoculului transmis prin semințe și sol (Glynn et al., 2008; Jorgensen et al., 2011).
• În timpul primăverii pot fi aplicate tratamente (în urma monitorizării câmpurilor cu cereale) de la debutul bolii până la înflorit (prevenirea infecțiilor la spic în primăverile reci și umede).

Fungicide omologate în România:

Pentru tratarea semințelor:

• Fludioxonil + teflutrin.
• Fludioxonil.
• Difenoconazol + fludioxonil + tebuconazol.
• Protioconazol.
• Protioconazol + tebuconazol.
• Fludioxonil + fluxapyroxad + triticonazol.
• Fluxapyroxad.
• Difenoconazol + fludioxonil + sedaxan.

Pentru tratamente în vegetație:

• Azoxystrobin.
• Benzovindiflupir – se aplică preventiv sau la debutul bolii, de la apariția primului internod până la sfârșitul înfloritului (BBCH 31–69).
• Protioconazol – se aplică de la sfârșitul înspicatului până la sfârșitul înfloritului (BBCH 59–69).

Evitați aplicarea tratamentelor în timpul înfloritului. Ele sunt necesare doar când vremea umedă și răcoroasă persistă o perioadă lungă de timp și există risc major de infecții secundare (Aplicația Pesticide 2.25.12.1, 2026).

Microdochium nivale nu produce micotoxine (Gagkaeva et al., 2017), așa cum s-a crezut mult timp.

Nu ezitați să ne contactați dacă întâmpinați probleme deosebite în culturile dumneavoastră.

Bibliografie

1. Årsvoll K., 1975. Fungi causing winter damage on cultivated grasses in Norway. Meld. Norg. LandbrHøgsk., 54(9), 49 pp.
2. Booth C., 1971. The genus Fusarium. CMI, Kew, 237 pp.
3. Comes I., Lazăr Al., Bobeș I., Hatman M., Drăcea A. E., 1982. Fitopatologie. Editura Didactică și Pedagogică, București, 455 p.
4. Domsch K. H., Gams W., Anderson T. H., 1980. Compendium of soil fungi. Academic Press, London. ISBN 0-12-220401-8.
5. Gagkaeva T. Y., Gavrilova O. P., Orina A. S., 2017. The good news is that Microdochium fungi do not produce mycotoxins! Prot. Quar. Plants, 5, 9–13.
6. Gagkaeva T. Y., Orina A. S., Gavrilova O. P., Gogina N. N., 2020. Evidence of Microdochium fungi associated with cereal grains in Russia. Microorganisms, 8, 340. doi:10.3390/microorganisms8030340.
7. Gerlach W., Nirenberg H., 1982. The genus Fusarium, a pictorial atlas. Mitteilungen aus der Biologischen Bundesanstalt für Land- und Forstwirtschaft, Berlin-Dahlem, 209, 406 pp.
8. Glynn N. C., Hare M. C., Parry D. W., Edwards S. G., 2005. Phylogenetic analysis of EF-1 alpha gene sequences from isolates of Microdochium nivale leads to elevation of varieties majus and nivale to species status. Mycological Research, 109, 872–880.
9. Glynn N. C., Hare M. C., Edwards S. G., 2008. Fungicide seed treatment efficacy against Microdochium nivale and M. majus in vitro and in vivo. Pest Management Science, 64, 793–799.
10. Gorshkov V., Osipova E., Ponomareva M., Ponomarev S., Gogoleva N., Petrova O., Gogoleva O., Meshcherov A., Balkin A., Vetchinkina E., Potapov K., Gogolev J., Korzun V., 2020. Rye snow mold – associated Microdochium nivale strains inhabiting a common area: variability in genetics, morphotype, extracellular enzymatic activities and virulence. Journal of Fungi, 6, 335. doi:10.3390/jof6040335.
11. Hatman M., Bobeș I., Lazăr Al., Gheorghieș C., Glodeanu C., Severin V., Tușa C., Popescu I., Vonica I., 1989. Fitopatologie. Editura Didactică și Pedagogică, București, 468 p.
12. Hsiang T., 2009. All you ever wanted to know about Fusarium patch / Microdochium patch / pink snow mold or whatever that disease is called. Green Master, 44, 13–16.
13. Hudec K., Muchová D., 2010. Influence of temperature and species origin on Fusarium spp. and Microdochium nivale pathogenicity to wheat seedlings. Plant Protection Science, 46, 59–65.
14. Humphreys J., Cooke B. M., Storey T., 1998. Effects of seed-borne Microdochium nivale on establishment and population density at harvest of winter-sown oats. Plant Varieties & Seeds, 11, 83–90.
15. Istokovics A., Morita N., Izumi K., Hoshino T., Yumoto I., Sawada M. T., Ishizaki K., Okuyama H., 1998. Neutral lipids, phospholipids, and a betaine lipid of the snow mold fungus, Microdochium nivale. Canadian Journal of Microbiology, 44, 1051–1059.
16. Jamalainen E. A., 1959. Overwintering of Gramineae plants and parasitic fungi III. Isolations of Fusarium nivale from gramineous plants in Finland. Journal of the Scientific Agricultural Society of Finland, 31, 282–284.
17. Jorgensen L. N., Nielsen L. K., Nielsen B. J., 2011. Control of seedling blight in winter wheat by seed treatments – impact on emergence, crop stand, yield and deoxynivalenol. Acta Agriculturae Scandinavica, Section B – Plant Soil Science, 62, 1–10.
18. Matsumoto N., Hsiang T., 2016. Snow mold: the battle under snow between fungal pathogens and their plant hosts. 1st ed., Springer, Singapore, 136 p.
19. Murray T. D., Jones S., Adams E., 1999. Snow mold diseases of winter wheat in Washington. Washington State University, Pullman, WA, USA, pp. 1–8.
20. Murray T. D., Parry D. W., Cattlin N. D., 2009. Diseases of small grain cereal crops. Manson Publishing Ltd., 142 p.
21. Nielsen L. K., Justensen A. F., Jensen J. D., Jørgensen L. N., 2013. Microdochium nivale and Microdochium majus in seed samples of Danish small grain cereals. Crop Protection, 43, 192–200.
22. Okuyama H., Ono T., Schweiger-Hufnagel U., Istokovics A., Morita N., Izumi K., Hoshino T., Yumoto I., Ohgiya S., Sawada M. T., 1998. Effects of growth temperature on lipid and fatty acid compositions of the snow mold fungus, Microdochium nivale. In: Sanchez J., Cerda-Olmedo E., Martinez-Force E. (eds.), Advances in Plant Lipid Research. Universidad de Sevilla, Secretariado de Publicaciones, Sevilla, Spain.
23. Popescu G., 2005. Tratat de patologia plantelor, vol. II. Editura Eurobit, 341 p.
24. Pronczuk M., Messyasz M., 1991. Infection ability of mycelium and spores of Microdochium nivale (Fr.) Samuels & Hallett to Lolium perenne L. Mycotoxin Research, 7A, 136–139.
25. Smith J. D., 1986. Winter-hardiness and overwintering diseases of amenity turf grasses with special reference to the Canadian Prairies. Research Branch, Agriculture Canada, Saskatoon.
26. Tronsmo A. M., Hsiang T., Okuyama H., Nakajima T., 2001. Low temperature diseases caused by Microdochium nivale. In: Iriki N., Gaudet D. A., Tronsmo A. M., Matsumoto N., Yoshida M., Nishimune A. (eds.), Low temperature plant–microbe interactions under snow. Hokkaido National Agricultural Experimental Station, Sapporo, pp. 75–86.
27. Zur I., Dubas E., Pociecha E., Dubert F., Kolasinska I., Płazek A., 2011. Cytological analysis of infection process and the first defence responses induced in winter rye (Secale cereale L.) seedlings inoculated with Microdochium nivale. Physiological and Molecular Plant Pathology, 76, 189–196.
28. Wollenweber H. W., 1931. Fusarium – Monographie. Julius Springer, Berlin, 516 pp.

Șef lucrări dr. ing. Cotuna Otilia. FACULTATEA DE AGRICULTURĂ – USV „Regele Mihai I” din Timișoara. Departamentul de Biologie și Protecția Plantelor.

Foto: martie 2023, atac virulent de Microdochium nivale la orz, Timiș.