Rahitismul este o boală de nutriție specifică animalelor tinere aflate în plin proces de creștere. Apare în special în fermele unde alimentația și igiena nu sunt bine controlate.
Efectele rahitismului pot fi: deformări osoase, șchiopături, tetanie, întârzieri în creștere și, în cazurile grave, chiar moarte.
Mai jos sunt explicate cauzele, manifestările și soluțiile eficiente pentru combaterea rahitismului la purcei și viței.
Rahitismul este cauzat de o tulburare complexă a metabolismului calciului, fosforului și vitaminei D.
Aceste trei elemente acționează în sinergie și, dacă unul dintre ele lipsește sau este în dezechilibru, oasele tinere rămân nemineralizate, fragile și deformabile.
Cauze principale ale rahitismului la purcei și viței:
- carența de calciu, fosfor sau vitamina D în rația zilnică
- lipsa expunerii la lumina solară (UV), care activează sinteza vitaminei D
- hrănirea mamelor cu nutrețuri sărace în minerale și vitamine
- utilizarea furajelor contaminate cu micotoxine
- alimentația artificială cu lapte de la alte specii
- tulburările de absorbție (diaree, afecțiuni hepatice, parazitism intestinal)
- dezechilibre în raportul Ca/P și administrarea de substanțe interferente (exces de fier, magneziu, antibiotice, oxalați etc.).
La purcei, rahitismul apare frecvent după înțărcarea precoce, în lipsa unui nutreț bine echilibrat.
La viței, carențele survin mai ales în sistemele intensive, când laptele este completat prea devreme cu furaje de calitate slabă.
Manifestări clinice: de la simptome ușoare la deformări evidente
Faza incipientă (prerahitică) poate trece neobservată: apetit capricios, diaree intermitentă, erupție dentară întârziată, vioiciune redusă.
La purcei apar accese de tetanie, mers instabil și poziții anormale („în genunchi” sau „ca un câine șezând”).
Faza de stare (rahitică) se caracterizează prin deformări evidente:
- îngroșarea epifizelor și devierea membrelor („în X” sau „în O”)
- curbarea coastelor și formarea „mătăniilor rahitice”
- maxilare deformate, dentiție anormală, dificultăți de alimentație
- colaps locomotor, fracturi spontane, paralizii parțiale
- nanism și stagnarea sporului ponderal.
La viței, apar deformări ale articulațiilor, lipsa de vioiciune, mers greoi, preferința pentru decubit.
La purcei, mersul devine tipic – „pe ace”, cu articulații deformate, dureroase și poziții forțate de repaus.
Diagnostic: clinic, biochimic și diferențial
Rahitismul este relativ ușor de recunoscut în formele avansate, pe baza deformărilor osoase și a simptomelor caracteristice. În formele incipiente sau subclinice, este necesară:
- evaluarea nutriției și a condițiilor de creștere
- analize biochimice (hipofosfatemie constantă, calcemie uneori scăzută)
- răspunsul la tratamentul cu vitamina D și fosfați
- excluderea altor afecțiuni: poliartrite, osteoporoză, osteofibroză.
Prevenție și tratament: nutriție corectă, expunere la soare și suplimentare
Tratamentul rahitismului trebuie să urmărească două obiective:
- Redresarea metabolismului fosfocalcic (restabilirea nivelurilor normale de calciu, fosfor și vitamina D în organism)
- Fixarea eficientă a acestor minerale pe trama osoasă, adică pe matricea formată de osteoblaști, pentru a permite remineralizarea structurii osoase deformate.
Acest proces nu este instantaneu, iar tratamentul trebuie aplicat în mod consecvent și bine dozat, în funcție de specie, vârstă, stadiul bolii și condițiile din fermă.
Orice intervenție terapeutică devine inutilă dacă alimentația animalului rămâne dezechilibrată. De aceea, primul pas este:
- Îmbunătățirea calității nutrețurilor: se vor exclude furajele alterate, contaminate sau excesiv bogate în carbohidrați simpli.
- Introducerea fânurilor de leguminoase (lucernă, trifoi), bogate în calciu.
- Suplimentarea cu concentrate echilibrate în calciu și fosfor (raport ideal Ca:P = 1,5:1 până la 2:1).
- Înlocuirea laptelui de vacă (la purcei, iezi, miei) cu lapte formulat adaptat speciei, dacă este vorba despre creștere artificială.
Aport de calciu și fosfor: reechilibrarea minerală
A. Calciul se administrează sub formă de:
• lactat de calciu
• levulinat de calciu
• cretă furajeră (carbonat de calciu alimentar)
• apă calcaroasă adăugată în amestecurile furajere sau în lapte.
În caz de tetanie hipocalcemică, se intervine rapid cu gluconat de calciu 10% injectabil (intravenos sau subcutanat, în doze adaptate speciei și greutății).
B. Fosforul se administrează în asociere cu calciul:
• făină de oase sterilizată
• fosfați monocalcici sau dicalcici
• glicerofosfat de calciu, lactofosfat
• fosfat disodic sau diamonic – în doze de 20–60 g/zi la bovine
În cazurile severe de hipofosforemie, se poate administra și acid ortofosforic (10–20 g la bovine; 2–5 g la ovine), cu rol rapid de normalizare a concentrației de fosfor seric.
Fosforul trebuie întotdeauna corelat cu prezența calciului, altfel poate apărea o hipercalcinoză secundară, care agravează deformările osoase.
Terapia vitaminică: cheia activării metabolismului osos
Vitamina D este indispensabilă pentru absorbția calciului și fosforului din intestin și pentru fixarea lor pe os.
A. Formele utilizate:
– Vitamina D2 (ergocalciferol) – administrată mai ales la rumegătoare
– Vitamina D3 (colecalciferol) – cu eficiență superioară, utilizată la toate speciile, în special la purcei.
B. Căi de administrare: Oral – în apa de băut sau în furaje, sub formă de preparate comerciale dozate zilnic (ex: premixuri); Injectabil – pe cale subcutanată sau intramusculară, în doze mari, la intervale de 10–14 zile.
C. Doze curative recomandate:
– La viței:
• 50.000–250.000 UI per animal, o dată la 2 săptămâni
• Se pot repeta după o săptămână dacă semnele clinice persistă
– La miei:
• 50.000–100.000 UI de vitamina D3, parenteral
• Combinată cu ieșirea la pășune sau cu expunere la radiații UV
– La purcei:
• 300.000–5.000.000 UI de vitamina D3 per animal
• În cazurile grave, se repetă după 7 zile
• Obligatoriu în paralel cu suplimentarea aportului de calciu și fosfor.
– La vacile gestante (profilactic):
• 750.000–1.000.000 UI de vitamina D2, de două ori în ultima lună de gestație.
Ți-ar putea fi util articolul Hipoglicemia sau de ce purceii nou-născuți slăbesc și mor.
