Oana Barna, director economic al companiei Grup Șerban Holding, a fost prezentă la cea de-a șasea ediție a evenimentului Quarterly Report, dedicat investitorilor și companiilor listate la Bursa de Valori București.
Evenimentul a fost organizat de Ziare.com, alături de partenerul principal TradeVille, și a avut loc miercuri, 27 noiembrie, la ONE Tower.
Barna a discutat despre performanța companiei într-un an dificil pentru sectorul agricol și despre viitorul firmelor din agricultură, inclusiv pe tema irigării.
Compania este aproape de a finaliza un proiect de irigare pentru 300 de hectare și are o altă inițiativă depusă pentru o suprafață similară.
„Grup Șerban lucrează actualmente vreo 15.600 de hectare, din care în jur de 2.500 de hectare sunt irigate. Avem în derulare, adică este aproape finalizat un proiect pentru a iriga încă 300 de hectare plus un proiect de pus pentru a iriga încă 300 de hectare.
Grup Șerban s-a orientat spre resursa apei, pentru că a văzut potențialul în ea, categoric. Dacă înainte irigația îți dădea cumva un plus de productivitate, aș spune că acum poate să facă diferența între a fi sau a nu mai fi în zona agri”, subliniază Oana Barna.
Cadrul de reglementare al fondurilor îngreunează accesul pentru micii agricultori
Reprezentanta Grup Șerban a explicat de ce o bună parte din fermieri nu sunt organizați pentru a-și iriga parcelele. Cadrul de reglementare este de așa natură încât îngreunează accesul pentru micii agricultori și le permite mai degrabă marilor companii să ajungă să acceseze fonduri.
„Din datele statistice existente, din câte înțeleg undeva la 1,5 spre 2 milioane de hectare ar avea potențial de a fi irigat, dar în realitate probabil undeva la 700.000 de hectare sunt efectiv irigate la momentul actual.
În primul rând, trebuie să înțelegem care este cadrul în care se pot realiza aceste irigații. Pentru a folosi infrastructura de irigații, mai întâi trebuie să te constitui într-o organizație a utilizatorilor de apă pentru irigații, OUAI.
Odată ce ești astfel organizat, ANIF (Agenţia Naţională de Îmbunătăţiri Funciare – n.r.) vine și îți predă parte din rețeaua existentă de irigații și doar OUAI poate merge să apeleze pentru fonduri cu scopul reabilitării infrastructurii.
Cam asta ar fi contextul la care fermierii trebuie să apeleze ca să ajunge să irige aceste terenuri”, explică Oana Barna.
Impedimente în asigurarea irigării terenurilor
Directorul economic al firmei a spus că există mai multe condiții premergătoare înainte ca fermierii să poată ajunge să își irige terenurile. Unul dintre aspectele importante este cel financiar, pentru că procesul presupune investiții inițiale care pot fi mari.
„Cred că e mai la îndemână pentru companiile mari să o facă decât pentru fermierii mici. Prima condiție este să te afli lângă un bazin de apă, adică să fii lângă un râu cu potențial să aibă cu debit suficient de mare sau să fie un baraj.
Ulterior, ca să ajungi să faci irigații, trebuie să te constitui într-un OUAI, adică trebuie să ai niște cunoștințe minime manageriale și să înțelegi legislația. Trebuie să mai ai un pic de înțelegere a terminologiei de fizica lichidelor.
Deci, vorbim de o sumă de cunoștințe pe care ar trebui ca fermierii să le aibă pentru a putea demara măcar ideea.
Al doilea aspect ține de bani, ai nevoie de bani, și dacă primești finanțare de la AFIR 100%. Doar că tu ai nevoie să depui niște bani, pentru că AFIR ți-i dă la sfârșit.
Mai întâi investești, îți dă prima dată în avans, investești, îți decontează, dar măcar 10% din valoarea unui proiect trebuie să ai disponibil”, mai spune Oana Barna.
Aceste proiecte implică sume importante de bani, care îi pot scoate din joc practic pe micii agricultori, mai ales în contextul unor unor ani care nu au adus câștiguri mari.
„În cazul nostru, primul proiect a fost de 1,8 milioane de euro, iar al doilea de 1,5 milioane de euro. Deci, 10% avans înseamnă o sumă consistentă de bani pe care poate fermierii mici nu ar avea-o. Și chiar dacă am spune să meargă să își ia credit, minunat, dar cu ce să îl gajeze.
Ultimii ani în agricultură nici nu le-au permis să acumuleze foarte mult, iar ce au ei – casă, tractoare – este probabil deja gajat undeva.
Apoi, terenurile sunt foarte fragmentate. De asta spun, se aplică mai bine fermierilor de dimensiuni mai mari – pentru a iriga și a fi și eficient, ai nevoie de terenuri cât de cât compactate”, mai spune Oana Barna.
Acestor aspecte li se adaugă provocări în ceea ce privește operarea instalațiilor, mai ales că finanțarea tradițională nu este de cele mai multe ori disponibilă.
„Am numit doar câteva obstacole pe care le-ar putea întâmpina un fermier ca să ajungă efectiv să poată să irige, dar mai sunt și multe altele.
Pe partea de operare, sunt cheltuieli; ca să dai drumul să operezi, îți trebuie un capital de lucru. Pentru acest capital de lucru, clar ai nevoie de o finanțare, iar finanțarea irigațiilor nu se poate face bancar.
Băncile nu finanțează astfel de proiecte pentru că sunt în principal subterane, iar băncile nu îți finanțează ceva ce nu pot vedea. Iarăși, acesta este un aspect problematic pentru irigații”, a mai punctat reprezentanta Grup Șerban.
Istoria din spatele unei investiții majore
Barna a oferit mai multe detalii despre o investiție majoră a companiei, de peste 300 de milioane de lei, legată de procesarea și depozitarea cartofilor.
„Chiar în octombrie am anunțat această investiție de 62,5 milioane de euro. Grup Șerban a început acum 5-6 ani cultura cartofului și a plecat de la aceeași ideea, a irigațiilor.
Ca să dai valoare unui teren irigat, cel mai bine e să mergi cu o cultură care îți face o valoare adăugată mai mare decât ar fi cultura clasică. Una e să pui porumb la irigat, alta e să pui o legumă la irigat.
A fost un proces de învățare. Noi zicem că astăzi, după 5 ani, am ajuns să știm cum să o facem. Nu spun că nu mai este de învățat, sigur că da.
În fiecare an trebuie să te adaptezi pentru că condițiile climatice sunt în mișcare și culturile vor trebui adaptate într-un fel, dar avem tot ce ne trebuie pentru a produce cartoful”, a explicat directorul economic.
Proiect privind o capacitate de depozitare de 15.000 de tone
Pentru a valorifica produsul, compania a decis să apeleze la depozitare, pentru a putea ieși pe piață și în alte perioade ale anului.
„În 2020, am zis că este mai eficient să vindem în perioada noiembrie-martie decât să vindem direct de pe câmp, pentru că am vinde mai bine, cu valoare adăugată.
Acest lucru se poate obține doar prin depozitare, iar acesta este un proces destul de complex, deși pare simplu. În 2020, am început cu o capacitate mică, undeva la 6.000 de tone și o mică linie de ambalare.
În 2021, am demarat un proiect care vizează o capacitate de depozitare de 15.000 de tone, care urmează a fi finalizat la începutul lui 2025.
Este practic gata, mai trebuie pus în funcțiune, este o chestiune de a luat toate avizele și autorizațiile pentru a începe să îl folosești”, a spus aceasta.
Grup Șerban – România produce doar circa 10% din consumul de cartofi
Piața din România arată că există un potențial ridicat de profit pe piața cartofilor, având în vedere consumul pe cap de locuitor care depășește producția națională.
„Cele două proiecte înseamnă noi capacități de depozitare pe de o parte, capacități de vreo 30.000 de tone plus o linie de ambalare cu o posibilitate de 30 tone la oră și fabrică de procesare cartofi. Potențialul este foarte mare în piață.
Consumul în România este undeva la 50-60 de kilograme pe locuitor, iar țara noastră produce undeva cam la 10% din consumul de cartofi. Deci, clar este loc în piață și a fost cumva o mișcare firească, proiectele au picat mănușă.
Sigur, suntem la început cu ele. Chiar acum, domnul Nicolae Șerban este pentru că este într-o deplasare să poată să studieze, să vadă care tehnologii sunt mai bune pentru această fabrică de procesare cartofi.
Deci, suntem în faza studiului de fezabilitate, apoi vom intra în fazele normale de proiectare, de autorizare, astfel încât zicem noi că undeva la începutul anului 2027 vom fi în măsură să să demarăm efectiv aceste proiecte.
Dacă ne gândim, sunt proiecte de 62,5 milioane euro, sigur vor avea un impact semnificativ asupra ceea ce înseamnă activele Grup Șerban și valoarea Grup Șerban. Să sperăm că vom fi în măsură să le finalizăm cu succes”, a mai explicat Oana Barna.
De ce are nevoie agricultura?
În perspectivă, sectorul agricol din România ar putea beneficia de pe urma unei schimbări de obiectiv, de la culturile mari la unele cu valoare adăugată crescută. Ulterior, agriculturii ar trebui să investească în procesare și logistică.
„Pe termen scurt și foarte scurt, aș spune că avem nevoie de ploaie. Pe termen lung, în opinia mea strategia ar fi să ne îndreptăm acum spre zonele care aduc valoare adăugată. Fermierii din România știu să facă culturi mari; am învățat, le facem vine, exportăm.
Hai să investim mai mult în zona de zootehnie, să luăm din acele cereale și să le folosim, pentru că aici avem mai multă valoarea adăugată. La fel în zona de legumicultură – importăm foarte multe legume și fructe.
Cum am spus, există potențial irigabil, să-i dăm utilitatea necesară. Să investim în procesare, iar pe lângă procesare, evident, ar fi nevoie și partea logistică care să susțină această dezvoltare a domeniului procesării, ce înseamnă legume și carne”, argumentează Oana Barna.
Oana Barna: Trebuie facilitat accesul la fonduri pentru diverse proiecte
O zonă prioritară este cea a finanțărilor, unde statul ar trebui să continue să ofere acces la finanțare, dar fermierii trebuie să găsească și surse private, consideră reprezentanta Grup Șerban.
„Statul ar trebui să continue să susțină accesul fermierilor la fonduri. Cum spuneam și mai devreme legat de irigații, trebuie să facilităm acest acces a lor la fonduri pentru diverse proiecte. Și noi am resimțit unele dintre aceste lucruri.
O sursă de finanțare este piața de capital, care îți poate da o finanțare pe termen lung, dar ar fi mai facil dacă și din zona bancară ar veni finanțări pe termen lung. În general, finanțările sunt pe termen scurt și este greu să gestionezi proiecte”, punctează Șerban.
Un alt aspect esențial pentru perioada următoare este adaptabilitatea în sectorul agricol în fațșa schimbărilor climatice, plecând e la culturi și până la tehnologii.
„Ce ar trebui să facem noi este cred să fim un pic mai rapid adaptabili la ce se întâmplă: să adaptăm culturile la realitățile schimbărilor de mediu.
Nu doar culturile trebuie adaptate, dar și tehnologiile și modul de a lucra pământul.
Ai nevoie, spre exemplu, să prezervi cât mai multă apă în sol și sunt tehnologii – așa-numitele no till sau minimum till – care te ajută să conservi cât mai multă apă în sol, lăsând la o parte că mai au avantaje de mediu în ceea ce privește captarea dioxidului de carbon.
În final, aș zice să ne schimbăm ca fermieri mentalitatea și vechile cutume legate de asocieri și cooperative.
Sunt multe avantaje pentru fermieri în asociere – în afară de faptul că ai o putere mai mare de negociere pe inputuri și pe vânzări, este mult mai ușor să accesezi fonduri. Nu zică că asta e soluția, dar ar putea să ajute”, argumentează Oana Barna.
Grup Șerban – investițiile au prioritate
Ca răspuns la o întrebare despre momentul în care Grup Șerban va începe să plătească dividende, directorul economic al companiei a punctat faptul că proiectele de dezvoltare din această perioadă necesită ca banii să rămână în firmă.
„Pentru că suntem în această perioadă de dezvoltare, numerarul rămâne în companie pentru a finanța aceste proiecte.
Unele sunt în curs de finalizare, iar, în afară de cele menționate de depozitare și irigare, mai avem un proiect cunoscut pe piață, pe ga hale de găini ouătoare cu o capacitate de 50 milioane de ouă, care ar trebui să fie și finalizat undeva la mijlocul anului viitor.
Cel mai devreme cred că vom putea anunța dividende la sfârșitul anului 2026, deci am avea o distribuție în 2027 din profitul aferent anului 2026”, a încheiat reprezentata companiei.
