Marcello Daniliuc este un tânăr fermier care, aș spune eu, în perioada în care schimbările climatice și dificultățile economice pun la încercare sistemele devenite tradiție, a înțeles că viitorul agriculturii stă în adaptare și inovare.
Chiar dacă provocările taie mult din pofta de a testa și implementa diferite tehnologii, Marcello a decis să nu fie un observator pasiv, ci unul dintre tinerii fermieri ai schimbării. Acest articol nu este doar despre necesitatea de supraviețuire a unui fermier, ci despre transformare și renaștere.
Începând cu 2020, anul marcat de cea mai cumplită secetă din ultimul deceniu, urmat de provocări ale pieței, printre care costuri mari ale inputurilor combinate cu prețuri mici pentru recolte, au dat naștere și la o metamorfoză interesantă, de la „cel mai aprig susținător al plugului”, la unul dintre cei mai buni promotori ai tehnologiei Strip-till și nu doar.
„Cea mai bună decizie luată – de a mă orienta spre Strip-till”
„Acești patru ani au schimbat multe, am trecut prin episoade năsoale, în urma cărora suntem foarte afectați. Până atunci, eram cel mai aprig susținător al plugului și nu mă vedeam să schimb vreodată asta. Mulți cred că schimbarea tehnologiei este scumpă. Pe mine, m-a salvat”, ne-a povestit Marcello Daniliuc.
Marcello spune că tehnologia îi asigură o vulnerabilitate mai mică a câmpurilor în fața secetei, dar și oferă teren de analiză și testare.
„Din păcate, an de an trăim cu speranța că vor reveni anii ploioși, dar nu se întâmplă. Astfel, cred că primul pas pe care ar trebui să-l facă fermierii, este să se îndrepte spre tehnologii conservative. Acest pas eu l-am făcut, chiar dacă situația în fermă în ultimii ani lasă mult de dorit”.
Au schimbat tehnologia, au eșantionat plata și au vândut o parte din tehnică și utilaje pe care nu le mai folosesc, datorită reducerii lucrărilor necesare. Cu banii obținuți, au achitat o parte din datoriile ce se acumulase în ultimul an. Dorința de a merge mai departe e clară.
„Strip-till îmi pare cea mai bună soluție, atunci când vorbim de faptul că avem nevoie de o tranziție lină către agricultura conservativă, fără decalaje de producție și provocări prea mari. Chiar dacă comparativ cu No-till pierdem mai multă apă, îmi pare tehnologia ce se mulează perfect cu terenurile pe care le avem”.
Schimbarea deja are loc
Avem mulți tineri pasionați de tehnologie, dornici de a o implementa la ei în fermă. Pe de altă parte, avem încă mulți fermieri care nu doresc să accepte schimbarea. Între aceste divergențe, totuși, câștigă destul de mult teren agricultura conservativă și practicile durabile.
„Am început să lucrăm cu diferite culturi de acoperire, amestecuri vegetale de mai multe specii, ne orientăm spre aducerea unui aport maxim de materie organică. Lucrăm tot mai mult și cu plantele fixatoare de azot, fiind și o regulă impusă de APIA pentru accesarea subvențiilor”.
Fermierul mai adaugă că, situația e destul de provocătoare la nivel național, mulți furnizori nu reușesc să-și recupereze banii.
„Toți sunt orientați spre a ajusta costurile, însă cred că va dura mult timp vom aprecia la justa valoare, cu toții, necesitatea investițiilor raționale”.
Marcello Daniliuc: Facem o „hibridare” între utilizarea practicile convenționale și ecologice
„Am încercat mai multe produse ecologice combinate cu cele convenționale, inclusiv insecticide și fungicide și am văzut că asta funcționează. Față de ceea ce făceam în mod convențional anterior, dacă acum câțiva ani aveam trei tratamente cu fungicide, anul acesta am realizat un singur tratament, reieșind și din provocările economice. Făcând un tratament, am reușit să controlăm eficient bolile și să avem o recoltă bună per hectar”.
Următorul pas – asigurarea irigării pe cel puțin 30% din suprafețe
Irigarea culturilor e o soluție universală pentru reducerea impactului secetei, doar că investițiile în aceasta nu prea se pretează cu terenurile arendate, fermierii neavând vreo garanție.
Unul dintre planurile de viitor ar fi să achiziționeze un sistem de irigații nou, performant, însă anii dificili nu permit luxul de a face investiții.
„Câmpul e înconjurat de canale de irigații aflate într-un grad avansat de degradare, ce nu mai pot fi utilizate. În plus, suntem în amonte, pe Valea Mostiștei, unde sistemul de irigații era calculat să asigure livrarea apei din Dunere, când seca Mostiștea, acum Mostiștea e la cele mai scăzute cote din istorie. Chiar dacă ne-ar aduce apă pe canale, tot nu s-ar reuși. Astfel, am putea asigura irigarea doar prin forare de puțuri, deoarece acces la apă nu e.
Există mai multe provocări când vine vorba de terenurile arendate. Chiar dacă am făcut comasarea parcelelor, având terenuri luate în arendă, ar însemna că ne asumăm să facem o investiție pe terenurile oamenilor. Astfel, mâine poate fi un proprietar care să-ți solicite un preț mare pe teren doar pentru că are irigații pe el, în principiu, construite tot de mine. Și acesta e doar unul din aspectele ce nu pot fi neglijate”.
„Grindina…poate o fi și ea o lecție de învățat?”
În acest an, chiar dacă se crease condițiile necesare pentru obținerea unor recolte bune, cu o aprovizionare satisfăcătoare cu apă în regiune, potrivit hărților ANM, grindina a spulberat rapid orice speranță.
„A fost cel mai grav episod de grindină din zonă, la care nu ne-am așteptat, chiar dacă vedeam asta la alți fermieri. În raza noastră au fost afectate în jur de 10 mii de hectare de grindină, vorbim de culturi compromise, practic, în totalitate. Am pierdut floarea-soarelui, porumbul, iar, de exemplu, la cultura orzului recolta a scăzut de la 7 la 2 t/ha. Poate, a fost încă o lecție. Deci, vedem ce vom învăța”.
Din cele circa 800-850 de hectare pe care le au în gestiune, aproximativ 500 de hectare au fost afectate de grindină.
„Costurile per hectar la asigurări nu sunt mari, practic, timp de aproape 20 de ani am optat pentru acestea, însă situația materială pe care o avem de patru ani încoace nu ne-a permis să continuăm. Luasem decizia de a nu face asigurări strict orientându-ne de capacitățile financiare, nu am avut rezerve, dar și anterior nu au fost astfel de calamități.
În plus, vorbim de o schimbare rapidă a climei, fenomene cum ar fi înghețurile târzii pentru care fermierii nu au fost pregătiți și nu au avut la dispoziție informația necesară. Puțini cunosc despre monitorizarea culturilor prin satelit, necesitatea solicitării datelor de la brokeri. Deci, pentru a rezista, suntem în permanent proces de învățare și călire. Acești ani au adus multe schimbări bune, dar cred că sunt suficiente”.
Astfel de tineri, ca Marcello, pregătesc viitorul. Ei au curajul de a face schimbarea „din mers”. Situații dificile vor veni în continuare și ei vor fi primii care vor lupta să implementeze soluții noi. Ei sunt cei care deschid drumuri. Marea masă îi va urma, însă cu pași mici.
Marcello, @Știu că ai puterea de a trece peste încă un an foarte greu. Din păcate cu sacrificii. Tranziția nu e ușoară nici în anii buni. Să ai sănătate și forță astfel încât anul viitor să citim aici o poveste de succes!