Acmella, planta durerilor de dinţi, butonii albinelor sau crizantema electrică, un anestezic natural deosebit, a fost aclimatizată la Banca de Resurse Genetice şi Vegetale (BRGV), soi înscris în premieră pentru omologare la nivel naţional.
Potrivit specialiştilor BRGV, planta poate fi utilizată în gastronomie, unde tratată termic îşi pierde din aroma puternică, dar se remarcă prin proprietăţi medicinale deosebite. Planta poate avea o înălţime de 15 – 30 cm, florile sunt de culoare galben auriu şi atrag licuricii în fenofaza de înflorire în masă.
„Butonul floral are un gust ierbos urmat de o senzaţie de amorţire şi furnicare a întregii danturi şi o reacţie puternică a glandelor salivare.
Însă răcoreşte rapid gâtul şi căile respiratorii. Butonii sunt recunoscuţi pentru această senzaţie şi de aceea şi-au căpătat denumirea de butoni florali „electrici”.
Efectul de amorţire şi salivare excesivă dispare după o perioadă de 2-5 minute, în funcţie de cantitatea ingerată”, se arată în Tratatul de Legumicultură semnat de către cercetătorul Costel Vînătoru.
Senzaţia de amorţire simţită la scurt timp după mestecarea părţilor vegetative ale plantei este dată de o substanţă cu rol analgezic natural numită Spilanthol.
„Vorbim despre Acmella Oleracea, denumirea ştiinţifică, denumirea populară, planta care curentează, pentru că atunci când punem pe limbă şi gustăm, prima senzaţie este aceea de curent, senzaţie similară ca atunci când pui limba pe bornele unei baterii.
Este o plantă specială, pentru că toate organele vegetative ale plantei dau aceste senzaţii de curentare. Aceasta este însă prima senzaţie, apoi apare fenomenul de anestezie, după aceea urmează o respiraţie foarte bună şi apoi o senzaţie de refacere a papilelor gustative.
Efectul de curentare nu face decât să trezească sistemul endocrin. Avem în compoziţia biochimică a plantei şi Spilanthol, un anestezic natural, şi chiar acum o companie americană lucrează să obţină cel mai fin anestezic din lume, care nu lasă repercusiuni, pentru că se ştie în medicină, după ce se foloseşte anestezicul, lasă anumite dureri, o stare grea pentru pacient.
Planta aceasta nu lasă aceste efecte. După ce foloseşti o frunză sau o floare de Acmella ca pe o gumă de mestecat, respiri mult mai uşor şi tot ceea ce mănânci după aceea are gust, reface papilele gustative”, a declarat directorul BRGV, Costel Vînătoru.
Zona de origine este incertă, dar o ipoteză ar fi aceea că derivă din populaţiile locale braziliene denumite Acmella.
Potrivit cercetătorilor, planta este folosită în scop medical, în diferite părţi ale lumii fiind considerată un relaxant muscular natural, utilizată în mod tradiţional pentru a amorţi durerile de dinţi, decoctul sau infuzia de frunze şi flori este un remediu tradiţional împotriva stomatitei sau chiar a defectelor de vorbire, are efect diuretic şi antibacterian.
Planta de Acmella este considerată o alternativă naturală a botoxului, iar extractul aplicat regulat ar reduce tensiunea musculaturii şi implicit ridurile faciale.
„Ceea ce ne interesează pe noi este că am reuşit să aclimatizăm specia în România, printre primii care am adus planta şi am cultivat-o şi am reuşit să obţinem două soiuri care au caracteristici fenotipice distincte.
Un soi care are inflorescenţe de culoare galbenă şi un soi care are inflorescenţe de culoare galbenă-cafenie.
Pe lângă proprietăţile alimentare şi medicinale de excepţie, este şi o plantă decorativă ce poate fi cultivată pentru a proteja alte culturi, ca plantă companion.
Avem un soi la omologat, l-am depus anul acesta şi sperăm ca testele să fie pozitive astfel încât anul viitor să vorbim despre un soi românesc şi ar fi printre primele din Europa de Acmella Oleracea. Originea ei este puţin controversată, specialiştii indică mai multe zone de origine, unii merg pe America de Sud, alţii Asia”, a precizat cercetătorul BRGV.
Acmella Oleracea a fost descoperită de antropologul Jonathan Friedman la un trib de localnici numit Inca.
„Aceştia i-au oferit omului de ştiinţă acmella ca tratament pentru o durere puternică de măsea. Planta a avut un efect incredibil asupra durerii, aceasta încetând rapid. În Europa a fost introdusă de către portughezi din insulele Indiei şi apoi răspândită în estul Africii.
În Catalogul Naţional al Plantelor de Cultură nu există niciun soi înscris la această specie”, se arată în tratatul de legumicultură.
Soiul aclimatizat la BRGV poate fi cultivat atât în spaţii protejate, cât şi în câmp şi reprezintă o resursă genetică importantă pentru medicina viitorului.
„Este importantă pentru România pentru că este o plantă nouă, comestibilă, care poate fi cultivată în sistem ecologic.
Cred în puterea ei ca într-o resursă medicală de viitor, nu o spun eu, o spun cercetările la nivel internaţional şi pentru România ar fi un mare câştig pentru că având soiuri stabilizate genetic, cu compoziţie biochimică bine definită, ar putea să fie un furnizor eficient de resursă genetică pentru obţinerea acestor medicamente.
Practic, noi punem la adăpost prin brevetare dreptul de utilizare a acestor resurse, ceea ce este important pentru viitor. Faptul că avem două soiuri stabilizate şi pot fi introduse în piaţă este un lucru important, putem furniza o resursă pentru viitor”, a subliniat directorul BRGV.
