Subvenţiile agricole acordate în Delta Dunării sunt dăunătoare atât naturii, cât şi viitorului comunităţilor care locuiesc acolo, iar îndiguirile realizate în trecut, pentru a face loc incintelor agricole reprezintă punctul de plecare care a dus la situaţia în care fertilitatea solurilor a scăzut sau populaţiile de peşti au intrat în declin, arată un raport publicat, marţi, de WWF.
Conform analizei de specialitate, în prezent, cinci zone agricole acoperă aproape 40.000 de hectare de teren în Deltă, aceste terenuri fiind adesea arendate către companii private pentru o perioadă de până la 30 ani.
În context, activiştii de mediu atrag atenţia că, în cazul Deltei Dunării, abordarea actuală în materie de agricultură, bazată pe subvenţii dăunătoare, va duce la agravarea schimbărilor climatice, va extinde inechităţile sociale şi va stimula în continuare preluările de terenuri.
Raportul WWF arată că statele membre ale Uniunii Europene (UE) direcţionează, anual, între 34 şi 48 de miliarde de euro din subvenţiile europene către activităţi care dăunează naturii şi că, deşi aceste subvenţii dăunătoare acoperă toate sectoarele majore ale economiei, cea mai mare parte a acestora provine din agricultură.
În viziunea experţilor, „această alocare necorespunzătoare a fondurilor UE contrastează puternic cu nevoile identificate în Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030, care necesită o sumă estimată la 48 de miliarde de euro pe an pentru a finanţa activităţile desfăşurate de fermieri, proprietari de terenuri, comunităţi rurale şi costiere, în vederea protejării şi refacerii eficiente a biodiversităţii”.
Datele oficiale relevă faptul că, la ora actuală, UE şi statele sale membre sunt sub nivelul acestui obiectiv, cu mai mult de 18 miliarde de euro în fiecare an.
Cercetarea WWF investighează subvenţiile dăunătoare biodiversităţii din Cadrul Financiar Multianual al UE 2021 – 2027 şi vizează în special subvenţiile care afectează biodiversitatea în cadrul UE.
Studiul, realizat de firma de consultanţă de mediu Trinomics, se concentrează pe efectele pe care subvenţiile identificate le au asupra biodiversităţii, dar nu ia în considerare impactul acestora asupra schimbărilor climatice.
Totuşi, există subvenţii indirecte care dăunează biodiversităţii, cum ar fi unele scutiri de taxe, dar acestea sunt oferite doar ca exemple în raport.
Metodologia de cercetare s-a bazat pe analiza de birou şi pe cea a literaturii de specialitate, pentru a identifica subvenţiile directe care dăunează biodiversităţii şi pe baza datelor din programele de finanţare ale UE pentru a cuantifica subvenţiile potenţial dăunătoare.
Citește mai multe știri agricole accesând acest link.