Conform construcției, sistemele de irigare prin picurare la legume pot fi sezoniere sau sezonier-staționare. În primul caz, întreaga rețea de distribuție și de irigare este instalată la începutul perioadei de vegetație și demontată la sfârșitul anului.
Pentru aceasta, în rețeaua de distribuție pot fi utilizate țevi rigide și manșoane din material polimer cu componente de conectare detașabile.
În sistemele sezonier-staționare rețeaua de distribuție (țevile magistrale, de distribuție și sectoriale) este staționară în versiunea subterană, iar rețeaua de irigare (țevile din plastic cu emițătoarele de apă integrate) – de acțiune sezonieră.
În general, sistemul cuprinde următoarele elemente: sursa de irigare; stația de pompare; conducta de presiune; nodul de administrare a îngrășămintelor în rețeaua de irigare; unitatea de filtrare a apei; robinetele de închidere și valvele de control; conducta magistrală; țevile de distribuție; conducta sectorială; conductele de irigare.
Schema principală a sistemului de irigare prin picurare pentru legume este prezentată în Fig. 1.
Sistemul de irigare prin picurare conține un set de componente care asigură acumularea, purificarea, transportarea și dozarea fluxului de apă la plante în funcție de necesitățile lor.
Unul dintre elementele-cheie care determină parametrii sistemelor de irigare prin picurare este conducta de irigare din plastic.
Pentru conducte magistrale, de distribuție și sectoriale se utilizează conductele autohtone de polietilenă și PVC.
Pentru cultura de legume se vor alege conductele de irigare în dependență de cultură. Cele mai utilizare conducte sunt cele cu distanțele dintre emițătoare de 10, 20 și 30 cm.
De exemplu, experiența de creștere a castraveților cu ajutorul sistemelor de picurare confirmă că cea mai eficientă metodă este asigurată de conductele din polietilenă cu distanța între emițătoarele de apă de 10 cm până la 30 cm.
Pe solurile grele lutoase este recomandabil să se utilizeze conductele cu distanța dintre emițătoarele de apă de 30 cm, pe soluri ușoare – nu mai mult de 20 de cm.
În construcția sistemelor de irigare prin picurare a culturilor legumicole se utilizează conducte de polietilenă cu emițătoare de apă prin picurare integrate, fabricate de companii străine (Т-Таре, Eurodrip, Streamline și altele) cu distanța între emițătoarele de apă integrate ce asigură o bandă continuă de umiditate la adâncimea necesară în orice perioadă de vegetație.
Utilizarea apei din diverse surse și crearea presiunii necesare sunt realizate mecanic prin agregate de pompare, puse în funcțiune de motoare electrice sau motoare cu ardere internă. Pompele de apă se aleg în dependență de mai mulți factori:
- Înălțimea de amplasare a lotului de legume în comparație cu sursa de apă;
- Lungimea magistralei de la sursa de apă până la lot;
- Cantitatea minimă de apă pentru funcționarea sistemului de irigare care se poate de calculat după formula: V= lungimea totală a conductelor de irigare * volumul de apă emis de către conducta de irigare la un metru liniar.
La suprafețe mici, cu un deficit de apă pentru irigare, pot fi utilizate rezervoare de acumulare, amplasate la o înălțime anumită pentru a asigura o presiune necesară în conductele de irigare.
În acest caz, pentru irigarea din rezervoarele de acumulare apa se scurge în modulele de irigare gravitațională.
Volumul rezervoarelor trebuie să acopere suprafața de irigare și intensitatea consumului de apă la legume, în dependență de specie, tehnologia de producere – schema de semănat (plantare), prezența sau absența mulciului.
Alternativ, rezervoarele pot fi montate la suprafața solului. În acest caz pentru alimentarea cu apă a rețelei de irigare și crearea presiunii necesare se va monta o pompă de capacitate corespunzătoare.
Schema de purificare a apei depinde de calitatea ei. Pentru a utiliza apa din surse de la suprafață se aplică purificarea în două trepte (filtre cu nisip și pietriș și filtre cu sită (disc) de siguranță).
La purificarea apei în două trepte se utilizează filtrele cu nisip și pietriș cu diametrul de 400, 800 și 1200 mm, și consumul apei de 15, 20 și 45 m3/oră.
Dacă sursa de irigare este o sondă sau calitatea apei este bună (cum este în cazul irigării centralizate), poate fi utilizată schema de purificare a apei într-o singură treaptă, folosind filtrul cu discuri.
În construcția sistemelor de irigare prin picurare se utilizează filtrele fabricate de compania Arkal, Odis, Eden, Netafilm etc. care sunt similare între ele după caracteristici și construcție.
Filtrele cu nisip și pietriș pot fi suplinite cu sistemul de spălare al elementului de filtrare cu control manual sau automat.
Pentru determinarea necesității de apă a plantelor, în dependență de tipul de cultură și faza ei de dezvoltare, se utilizează tensiometrele (Fig. 4), care măsoară potențialul umidității solului. În așa fel, o mare cantitate de mijloace tehnice, produse autohtone și străine, permit proiectarea și crearea unui sistem de irigare prin picurare de orice construcție în dependență de condiții specifice – sol, clima, tipul culturii agricole, schema de plantare, mărimea și forma lotului. Construcția sistemelor de irigare prin picurare a acestor culturi trebuie să ia în considerare tendințele moderne ale legumiculturii.
Aceste construcții trebuie să conțină obligatoriu nodul de administrare a fertilizanților (macro– și microelemente), nodul de pregătire a apei cu tehnologie automatizată de spălare a filtrelor, posibilitate de spălare profilactică a conductei și a emițătoarelor de apă cu apa de irigare, precum și reagenți chimici pentru a preveni astuparea emițătoarelor.
Pentru administrarea fertilizanților și mijloacelor de protecție a plantelor împotriva dăunătorilor de sol se utilizează injectoare și dozatroane.
Injectoarele sunt simple și sigure în funcționare. Principiul acțiunii lor se bazează pe utilizarea fluxului de apă pentru aspirația fertilizanților dizolvați în baza creării unui vid artificial.
Schemele de asamblare a nodului pentru administrarea fertilizanților cu apa de irigare prin injector sunt prezentate în fig. 1.
Schema unui nod de administrare a fertilizanților cu rezervor de dozare e prezentată în fig. 2, iar în fig. 3 – cu utilizarea dozatronului.
Citește mai multe despre Irigarea culturilor agricole: norme, termeni și tipuri de udări.
Montarea sistemului de irigare
Lotul de teren prevăzut pentru montarea sistemului de irigare prin picurare se prelucrează în prealabil plantării, și se introduc ierbicide, după caz.
Instalarea unui sistem de irigare prin picurare se face până sau după plantarea legumelor, în dependență de tehnologia folosită.
De exemplu: la folosirea mulciului irigarea prin picurare se instalează înainte de instalarea mulciului sau concomitent cu instalarea lui. Conductele de irigare se instalează manual.
La începutul montării în conformitate cu documentația de proiectare se instalează stația de filtrare și conducta magistrala. Înainte de aplicarea foliei de mulci se instalează conducta de irigare.
După instalare, conducta se spală în mod obligatoriu timp de 10-15 min. Pentru aceasta mai întâi se va spăla filtrul – până va curge apa curată, iar apoi conductele. După terminarea spălării capetele țevilor se închid și se reglează presiunea apei.
Exploatarea și mentenanța sistemului de irigare
Atât conductele de plastic, cât și sistemul în întregime pot fi funcționale pentru o perioadă lungă de timp cu condiția respectării regulilor de exploatare și deservire tehnică periodică.
Unul din elementele principale de care depinde longevitatea și eficiența sistemului este stația de filtrare. În cazul utilizării filtrului cu nisip și prundiș la intrare e necesară o presiune nu mai mică de 0,3 MPa.
O presiune mai mică va diminua eficiența spălării cu fluxul reversiv de apă. Variația presiunii la intrare și ieșire din filtru nu trebuie să fie mai mare de 0,05 MPa. Dacă variația este mare, materialul de filtrare trebuie spălat.
Periodicitatea spălării filtrului depinde de calitatea apei utilizate pentru irigare și poate avea loc de 1-2 ori timp de 24 ore.
Pentru a asigura omogenitatea maximă de irigare și durabilitatea sistemului se utilizează valve de presiune, care trebuie să fie ajustate în diapazonul de presiune – 0,055-0,07 МPа.
Presiunea se va verifica prin intermediul manometrului la fiecare deconectare a sistemului. Pentru a asigura funcționarea bună a valvelor, ele se vor spăla nu mai rar de 1 dată pe lună.
Un element nu mai puțin important al sistemului de irigare prin picurare este conducta de irigare. În procesul exploatării acesteia există pericolul de astupare a țevilor cu reziduuri de săruri și microalge.
Pe lângă aceasta, țevile pot fi afectate din exterior în cursul lucrărilor agrotehnice, cât și din cauza dăunătorilor de sol, mai ales dacă se utilizează țevile cu pereți subțiri.
Pentru funcționarea bună a conductei PVC, pentru o perioadă lungă de timp sunt necesare următoarele măsuri profilactice:
- Spălarea periodică pentru eliminarea reziduurilor insolubile din fertilizanți, particulelor suspendate care au nimerit în conductă ca rezultat al deteriorărilor mecanice, algelor. În acest scop e necesar de deschis capetele țevilor și de le spălat până la apariția apei curate. Frecvența spălării depinde de condiții specifice, dar nu mai rar de 1 dată pe lună.
- Acidificarea apei va permite evitarea înfundării emiterelor de apă cu săruri de calciu. Cel mai eficient în acest sens este acidul azotic, concentrația cărui în apa de irigare nu trebuie să depășească 0,5%, adică la 1m3 de apă de irigare se vor administra 5 l de acid azotic. Durata spălării – 30 de minute. Aceeași cantitate de timp e necesară și pentru spălarea cu apă curată. Frecvența – la finele sezonului de irigare sau primăvara până la plantarea plantelor.
- Clorarea va permite evitarea înfundării emiterelor de apă cu alge și materie organică. Cel mai indicat este să folosiți înălbitor lichid cu concentrația de clor de 12,5%. Pentru a obține concentrația necesară la un m3 cub de apă de irigare se vor adăuga 400 ml de înălbitor. Frecvența și durata la această spălare este aceeași ca și la apa acidulată. Cel mai bine de efectuat acidificarea și clorarea în același timp. Pentru protecția conductelor de irigare împotriva dăunătorilor din sol se utilizează mijloace agrotehnice și chimice de protecție.
- Măsuri agrotehnice reprezintă activități pentru crearea condițiilor nefavorabile pentru dezvoltarea și reproducerea dăunătorilor, adică organizarea corectă a rotației de culturi. Măsurile ameliorative și agrotehnice afectează semnificativ populația dăunătorilor de sol. De exemplu, aplicarea varului pe solurile acide creează condiții nefavorabile pentru dezvoltarea multor dăunători. Aratul adânc de toamnă afectează semnificativ dezvoltarea larvelor.
- Metoda chimică – prelucrarea solului, plantelor și aglomerațiilor de dăunători cu preparate chimice. Se administrează împreună cu apa de irigare. S-a dovedit eficiența folosirea momelilor tratate – boabelor de grâu, orz. Trebuie de ținut minte că protecția conductelor de dăunători nu este problema principală. Dacă numărul de dăunători în câmp este periculos pentru plante este necesar de întreprins măsuri pentru nimicirea lor.
La sfârșitul perioadei de vegetație țevile și manșoanele din material polimer vor fi demontate. Conductele de multiplă folosință vor fi demontate pentru a fi puse la păstrare, iar cele de unică folosință vor fi reciclate.
