Semănatul timpuriu, toamna lungă cu temperaturi destul de ridicate, nerespectarea tehnologiei și excluderea de pe piață a unor insecticide eficiente au dus la dezvoltarea în masă a muștelor cerealelor, fermierii anunțând atacuri severe în mai multe zone.
Principalele tipuri de muște dăunătoare la cereale sunt: musca neagră a cerealelor (Oscinella frit), musca de Hessa (Mayetiola destructor), musca suedeză a orzului (Oscinella pusilla), opomiza grâului (Opomyza florum) și musca cerealelor de toamnă (Phorbia securis).
În general, atacul muștelor cerealelor se aseamănă, larvele muștelor cerealelor se mișcă către vârful plantei, consumând țesuturile moi. Ca urmare a deteriorării, frunza centrală devine galbenă, se ofilește și planta afectată poate să moară.
Semne distinctive ale atacului muștelor la cereale
Un exemplu al modului de atac și ciclul de viață este prezentat în continuare pentru dăunătorul musca de Hessa, ulterior, urmând și câteva recomandări privind menținerea sub control a muștelor cerealelor în general.
Musca de Hessa – Mayetiola destructor Say (Diptera: Cecidomyiidae)
Musca de Hessa este prezentă în toate zonele de cultivare a cerealelor în România. Cel mai periculos atac este înregistrat după răsărirea plantelor, când tinerele plăntuțe pot fi distruse total de dăunător.
Musca de Hessa poate avea între 2 și 4 generații/an în condițiile climatice ale țării noastre – după SCDA Lovrin. Numărul de generații este influențat de climă: în zonele mai reci dăunătorul va dezvolta mai puține generații iar în cele calde – mai multe. O femelă poate depune între 150 – 500 ouă.
Ouăle se depun pe partea superioară a primei frunze. Larvele ies din ou după 3 – 10 zile (5 – 20 zile după unii autori) și se deplasează pe tulpini în zona tecilor, de obicei, în zona celui de-al doilea nod și mai rar la primul (zona de creștere).
Cea mai periculoasă se consideră generația de toamnă: cea de-a treia generație (în zonele mai calde) sau a doua (în zonele mai reci) apare la începutul toamnei. Adulții încep zborul în luna septembrie, ciclul de viață se desfășoară pe noile culturi de cereale, în special grâu. După împerechere, femelele depun ponta pe tinerele plăntuțe aflate în stadiul de 2-3 frunze (stadiu fenologic preferat) – după Otilia Cotuna, SCDA Lovrin.
Plantele atacate au culoare verde închisă, verzuie – albăstruie uneori și stagnează în creștere.
Prezența muștelor de Hessa poate fi foarte ușor depistată: în zile însorite, la atingerea plantelor, muștele încep zborul la mică înălțime.
Recomandări de prevenire a răspândirii muștelor cerealelor
- Respectarea rotației culturilor – evitarea rotațiilor scurte și a monoculturii. Amplasați o nouă cultură de grâu la distanță pe cât posibil de mare față de cultura din anul trecut. Detalii despre Asolament – reguli de bază pentru evitarea greşelilor.
- Cultivarea soiurilor rezistente – de exemplu, soiuri de grâu de toamnă şi de primăvară cu o rezistenţă accentuată la atacul muştei de Hessa.
- Distrugerea samulastrei pentru prevenirea răspândirii generațiilor de vară, în cazul dezvoltării acestora.
- Respectarea epocii de semănat – grâul de toamnă semănat mai târziu este atacat de musca de Hessa şi de musca suedeză foarte puţin; orzul şi ovăzul trebuie semănat primăvara cât mai timpuriu ca să aibă 3-4 frunze sau să înfrăţească la momentul zborului muştei suedeze, astfel atacul va fi slab, deoarece musca preferă faza de 1-3 frunze pentru a depune ouăle și când apar larvele frunza să fie încă moale. Plantele cu 4 frunze sunt neatractive pentru musca de Hessa, iar pe tulpinile cu 5-6 frunze femelele nu depun ouă.
- Respectarea adâncimii de semănat – viermii-sârmă (Agriotes) slab atacă cerealele semănate la suprafaţă, iar musca suedeză, musca de Hessa, invers, mai mult. Fenomenul are loc fiindcă viermii urcă din adâncime spre suprafaţă, iar muștele zboară pe deasupra plantelor.
- Respectarea desimii plantelor la semănat – cerealele rar semănate sunt mai mult atacate de muște (neagră, suedeză, de Hessa), de tripşi etc. decât cele semănate dens. Fenomenul are loc fiindcă se formează umbră, rouă și frunzele se împletesc între ele, astfel accesul muștelor este îngreunat.
- Arăturile (15 – 25 cm) pot reduce mult din populații prin îngroparea resturilor vegetale.
- Administrarea îngrășămintelor în cantitățile optime, în baza analizei solului – aplicarea îngrăşămintelor azotate şi potasice bine formulate și echilibrate asigură o dezvoltare mai rapidă a plantelor, devenind mai rezistente la atacul dăunătorilor (acarianul roşu comun, afide, muştele cerealelor etc.). Musca suedeză şi musca de Hessa produc daune minime pe terenurile corect fertilizate.
- Recoltarea corectă – scuturarea seminţelor se evită şi așa se împiedică apariţia samuraslei pe care se dezvoltă o serie de dăunători, ca: musca suedeză, musca de Hessa.
V-ar putea plăcea și articolul despre Cum sunt asimilate îngrășămintele de plante în condiții de secetă.
Tratamente pentru combaterea muștelor cerealelor
Cel mai important în realizarea tratamentelor contra muștelor cerealelor este realizarea tratamentelor în momentul optim. Spre exemplu, pentru combaterea muștei de Hessa, toamna, pentru ca tratamentul să fie eficient trebuie efectuat în faza de 2 – 3 frunze.
Pentru combaterea muștelor cerealelor sunt omologate produse ce conțin Lambda-cihalotrin (Lamdex Extra 0,3 kg/ha, CYCLONE/FASTER GOLD 50 EC 0,1 l/ha).
Sursă imagine principală: Nina Gheorghiță
