Cu toate că așa numita „condiționalitate socială” va fi obligatorie abia din 2025, unele state membre ale UE vor începe să aplice standardele de muncă începând cu 2023, dar lipsa unui sistem de sancțiuni armonizat ridică multe semne de întrebare.
Odată cu lansarea cadrului financiar 2023-2027 al Politicii Agricole Comune (PAC), au revenit în discuție criteriile reformei care condiționează subvențiile agricole prin impunerea unor standarde minime privind condițiile de muncă în ferme.
Concret, atunci când un fermier nu respectă una sau mai multe cerințe prevăzute de această nouă legislație UE, autoritățile naționale pot decide să reducă – sau să retragă, în cele mai grave cazuri – subvențiile PAC.
În momentul de față, doar trei țări – Franța, Italia și Austria – au optat în mod voluntar pentru introducerea acestei măsuri începând cu anul 2023, dar ea va fi obligatorie pentru toate statele membre ale UE începând din 2025.
Cu toate acestea, nivelul sancțiunilor impuse este decis la nivel național și este considerat foarte scăzut și inacceptabil de unele părți interesate, care solicită Comisiei Europene să ajungă la un sistem de sancțiuni coordonat și armonizat în întreaga Europă.
„Condiționalitatea socială poate contribui la creșterea standardelor de muncă într-unul dintre cele mai precare sectoare ale economiei, dar propunerea unor niveluri de sancționare ridicole îi poate periclita grav potențialul”, ridică problema reprezentanții Federației Europene a Sindicatelor din Alimentație, Agricultură și Turism (EFFAT).
Pentru EFFAT, pilonul social al Politicii Agricole Comune poate schimba cu adevărat datele problemei, dar în prezent îi lipsește pragmatismul și o armonizare mai amplă între țările UE.
„Condiționalitatea socială nu urmărește să schimbe legislația socială existentă a UE, inclusiv modul în care aceasta este pusă în aplicare de statele membre în spiritul responsabilităților partajate”, a subliniat un oficial al Uniunii Europene, dar „acest lucru poate duce la anumite diferențe în ceea ce privește tratamentul agricultorilor în UE, care se va reflecta, de asemenea, în punerea în aplicare a condiționalității sociale”, a adăugat oficialul.
Apel la convergență socială
Sunt peste 10 milioane de oameni care lucrează în sectorul agricol european, în principal ca muncitori sezonieri, zilieri sau în alte situații precare, iar 61,2% dintre aceștia sunt angajați în condiții de muncă informale.
În ciuda acestui fapt, condiționalitatea socială s-a dovedit a fi o problemă spinoasă în timpul negocierilor anterioare privind Politica Agricolă Comună între țările UE și Parlamentul European. Și continuă să fie.
Luând în calcul faptul că aplicarea sancțiunilor și frecvența inspecțiilor sunt de competență națională, eurodeputatul liberal Jérémy Decerle a declarat că, în ciuda faptului că ar putea fi un suport puternic pentru susținerea drepturilor sociale, acest tip de condiționalitate are sens doar în măsura în care nu deschide ușa pentru mai multe distorsiuni între statele membre. O aplicare disparată și inegală a sancțiunilor va avea sens doar „dacă convergența socială încetează să mai fie o prioritate a UE”, a adăugat el.
Iar, pentru eurodeputatul socialist Paolo De Castro – care s-a numărat printre susținătorii condiționalității sociale – armonizarea europeană trebuie să fie un proces gradual.
„În timpul trilogului, ne-am dat seama că, de asemenea, din cauza condițiilor diferite din statele membre, acest lucru nu era ceva fezabil”, a continuat el, „așa că acesta este cel mai bun rezultat pe care l-am putut obține”.
Flexibilitate înainte de toate
Țările Uniunii Europene vor trebui să își creeze propriul cadru național cu privire la modul de implementare a condiționalității sociale – sancțiuni, controale și niveluri de diligență.
În cazul Franței, una dintre țările fruntașe, normele de sancționare vor fi transpuse, în curând, în legislația națională. Însă unele dintre ambițiile avute în vedere inițial s-au lovit de dificultăți de punere în aplicare, a declarat Joseph Lechner, președintele Grupului patronal al organizațiilor profesionale agricole din UE (GEOPA-COPA) și membru al Comitetului pentru ocuparea forței de muncă al Federației naționale a sindicatelor agricole din Franța (FNSEA).
„De exemplu, în Franța, condiționalitatea socială va fi pusă în aplicare cu un decalaj de timp între control și reducerea ajutorului (de exemplu, un control în 2024 ar putea duce la o reducere a ajutorului PAC plătit în 2025 sau 2026)”, a explicat Lechner.
În plus, el a subliniat că FNSEA a avertizat autoritățile franceze că anumite sancțiuni sunt disproporționate și ar urma să se adauge la amenzile deja stipulate de Codul muncii francez.
Lechner a mai reamintit că punerea în aplicare voluntară a noilor standarde sociale de către țări precum Franța va necesita sprijin, flexibilitate și pedagogie și că autoritățile publice vor trebui să se asigure că noile controale nu vor duce la o creștere a sarcinii administrative pentru agricultori.
În opinia sa, sunt necesare dialogul continuu, evaluarea și îmbunătățirile, pentru a avansa spre o mai mare armonizare și o aplicare echitabilă a mecanismului în întreaga UE.
