Creșterea răsadului de roșii poate fi realizată cu succes respectând cerințele culturii. În acest articol vom oferi mai multe informații despre:
- Când se plantează semințele de roșii pentru răsad
- Distanțe și norme recomandate la semănatul semințelor
- Cerințe de temperatură, umiditate la producerea răsadului de roșii
- Fertilizarea răsadului de roșii
- Pregătirea solului pentru plantarea răsadului de roșii
- Plantarea și îngrijirea răsadului de roșii
De obicei, răsadurile sunt gata pentru răsădire la 40-65 de zile după semănat (în funcție de soi, hibrid), când ating o înălţime de 15-17 cm și au 4-5 frunze complet deschise.
Pentru plantarea unui hectar de roșii sunt necesare aproximativ 250 de grame de semințe. Semințele se seamănă la aproximativ 5 cm distanța între rânduri și 1-1,5 cm pe rând. Adâncimea de semănat a semințelor 1-1,5 cm.
În acest sens, sunt necesare aproximativ 40 m2, fiind utilizate 6-7 g sămânță/m2. Totodată, semințele pot fi semănate direct în ghivece sau poate fi realizată repicarea răsadului în cuburi nutritive (dacă permit capacitățile) de 7x7x7 cm. În cazul repicării în sol sunt necesare circa 350-400 m2 răsadnițe.
Cerințe de temperatură, umiditate la creșterea răsadului de roșii
Seminţele încep să germineze la +13…+15°C, temperatura optimă pentru germinarea seminţelor este de +20…+22°C. La temperatura minimă germinaţia are loc în 10–15 zile, iar la cea optimă în 5–6 zile.
După răsărire plantele cresc foarte lent. După aproximativ trei săptămâni, partea aeriana constă din frunzele cotiledonate și frunze adevărate, una formată și a doua frunză în dezvoltare. În acest moment la plante, rădăcina este în creștere intensă.
Temperatura favorabilă pentru creșterea și dezvoltarea plantelor este de +22…+24°C cu scăderea temperaturii pe timp de noapte la +16…+18°C.
Paletele trebuie mutate în seră și redusă temperatura odată ce apar fisurile stratului de seminţe și plantulele încep să apară, pentru a preveni alungirea excesivă.
Intervale optime de temperatură pentru germinarea seminţelor și creșterea diferitelor răsaduri de legume
Conţinutul de apă al substratului trebuie să rămână constant până la apariţia seminţelor. Prin urmare, o stare de umiditate a aerului aproape saturată trebuie menţinută în camera de germinare prin intermediul dispozitivelor de evaporare.
PH-ul apei utilizate pentru udarea răsadurilor în ghiveci trebuie să fie de 5,5–6,5. La aceste niveluri, macronutrienţii și micronutrienţii sunt ușor disponibili pentru plante.
Răsadurile din recipient trebuie să fie udate bine dimineaţa, și nu către seară, pentru a evita menţinerea plantelor umede peste noapte, care poate duce la probleme provocate de boli.
Fertilizarea răsadului de roșii
Culturile legumicole variază în reacţia lor la îngrășăminte. Cele mai recomandate sunt îngrășămintele lichide organice pe care le puteți găsi în magazinele de profil. În cazul fertilizării minerale, vedeți în continuare câteva recomandări:
Tomatele sunt foarte receptive la îngrășăminte, iar fertilitatea în exces reduce calitatea răsadului.
Dacă hrănirea are loc o dată la câteva zile, utilizaţi o concentraţie de 100-200 mg la litru.
Pentru toate culturile, dozele exagerat de mari de azot pot provoca creșterea excesiv de rapidă sau chiar toxicitatea plantelor.
Fosforul (P) și potasiul (K) sunt, de asemenea, importante pentru a garanta o creștere constantă și echilibrată a răsadurilor de legume. Prin urmare, soluţiile nutritive combinate care conţin cele mai utilizate trei elemente sunt frecvent aplicate.
Soluţia trebuie să conţină cantităţi adecvate de nutrienţi: N (50–200 mg la litru), P (10–40 mg la litru) și K (100–300 mg la litru). Utilizarea îngrășămintelor combinate (0,5–1,0 g la litru) cu un raport 2:1:3 a principalelor elemente nutritive (N :P2O5:K2O) și îmbogăţită cu Mg și micronutrienţi este recomandată pentru răsadurile de legume.
Pregătirea răsadului pentru plantare
Pregătirea pentru plantare este o perioadă de o importanţă deosebită la creșterea răsadurilor. Răsadurile tinere care cresc la densităţi mari de plantare pot avea tulpini lungi sau masa lăstarilor lor poate fi prea mare în raport cu rădăcinile.
Plantele gingaşe fusiforme sunt mai vulnerabile la daune mecanice în timpul manipulării și răsădirii. Pentru evitarea alungirii răsadurilor, în faza de 3-4 frunze adevărate, se fac tratamente cu retardanţi de creştere.
Păstrarea răsadurilor în locuri mai reci în timpul zilei decât pe timp de noapte reduce înălţimea plantei (Wien, 1997).
În cazul dezvoltării bolilor sau dăunătorilor, consultați un specialist pentru a realiza tratamentele. Nu aplicaţi fungicide foliare în condiţii de temperatură înaltă, deoarece acest lucru poate afecta frunzișul.
Citește despre Piciorușul negru – boală fatală pentru răsad.
Cu 10-12 zile înainte de plantarea răsadurilor în câmp se face călirea acestora prin scăderea umidităţii şi a temperaturii.
Este recomandat ca să se reducă norma de udare și intensitatea realizării acesteia. În cazul unui stres ușor provocat de insuficiența de umiditate, răsadul nu se alungește atât de mult.
Temperaturile ridicate în primele 3-4 ore de la răsăritul soarelui pot provoca o alungire considerabilă a răsadurilor. Această alungire excesivă poate fi atenuată prin menţinerea temperaturii în seră, care va fi dimineaţa devreme, pentru câteva ore, mai mică cu 4-5°C.
Pregătirea solului pentru plantarea răsadului de roșii
Roșiile cresc bine după culturi cum ar fi leguminoasele, cucurbitaceele (castravete, dovleac), bulboasele, rădăcinoase sau cereale.
Terenul pentru plantare se pregătește din toamnă. Înainte de a introduce îngrășămintele este recomandat de a realiza analiza solului pentru a cunoaște exact de ce cantități este nevoie.
Orientativ, dacă aveți gunoi de grajd nefermentat, este recomandată introducerea a aproximativ a 30-40 de tone la hectar concomitent cu arătura realizată la adâncimea de 25 cm. Concomitent, toamna pot fi introduse 200-250 kg superfosfat și 100-150 de kg de sulfat de potasiu.
Primăvara terenul se întreține curat de buruieni realizând grapări sau lucrarea cu discurile. Pot fi introduse 100-150 kg azotat de amoniu, iar unii specialiști mai recomandă introducerea a 100 kg superfosfat și 75 kg sulfat de potasiu. Criteriul de bază însă rămâne analiza solului.
Apoi, terenul se modelează pentru plantare.
Plantarea răsadului de roșii în câmp
Este recomandat ca răsadul de roșii să se planteze în câmp deschis atunci când temperatura solului la adâncimea de 10-15 cm pe parcursul mai multor zile este de 12 grade Celsius.
În plus, este important să plantăm răsadul după ce nu mai există riscul de înregistrare a brumelor târzii. Calendaristic, perioada de plantat a răsadului de roșii în câmp deschis este 25 aprilie-5 mai, dar poate varia.
Schema de plantare la roșii este de 25-30 cm între plante pe rând și 70-80 cm între rânduri. Răsadul poate fi plantat pe straturi de sol de 104 cm, înălțate. Astfel poate fi obținut un număr de 40-50 de mii de plante per hectar.
În cazul plantării răsadului de roșii în solar în două rânduri, schema recomandată este de 100x50x50 cm (distanța se modifică în funcție de vigoare de creștere și particularități).
Răsadul alungit este recomandat a fi plantat puțin înclinat în lungul rândului.
Udarea roșiilor după plantare
După plantare la fiecare plantă se aplică 1-2 l de apă pe suprafeţe mai mici, sau norme de 150-200 m3/ha pe suprafeţe mari, pentru a asigura prinderea plantelor.
La 3-5 zile după plantare se face completarea golurilor pentru răsadul ce nu s-a prins. Ulterior, se fac prașile manuale și mecanice. La 4-5 zile după plantare se realizează a doua udare, apoi după înfloritul primelor două inflorescențe, iar următoarele la interval de 8-10 zile (după Gheorghe Poșta).
În general, roșiile cresc şi rodesc în condiţii de umiditate maximă a solului (70–80% din capacitatea maximă pentru apă a solului) şi de umiditate redusă a aerului de 45–55%.
Roșiile semănate în câmp sunt mai puţin pretenţioase faţă de umezeală spre deosebire de cele plantate prin răsad.
Perioadele critice de carenţă a apei pentru plantele de tomate corespund cu următoarele faze de creştere şi dezvoltare: prinderea răsadului în sol, până şi în perioada de fructificare.
Se vor aplica pe vegetaţie 7–8 udări cu normele de 300–400 400 m3/ha. La irigarea prin picurare normele de udare sunt mai mici, între 22-55 m3/ha, concomitent se pot administra şi îngrăşămintele.
Citește și despre Ardeiul – plantare, creștere și îngrijire.
Norme de apă recomandate la irigarea prin picurare a legumelor
Normele de irigare prin aspersiune la legume
Bibliografie:
- Bunele practici în legumicultură în contextul schimbărilor climaterice.
- Bunele practici agricole pentru producerea legumelor în teren protejat în ţările din Europa de Sud-Est.
- Legumicultura, Autor: Gheorghe Poșta.
