După o primăvară oscilantă, cu ploi abundente și temperaturi moderate, vița de vie a intrat într-o etapă critică. În multe plantații din din România, cât și de peste Prut — s-au întrunit deja condițiile clasice cunoscute de viticultori sub numele de „regula celor trei de 10”: 10°C temperatură medie, 10 mm precipitații și lăstari de cel puțin 10 cm.
Asta înseamnă că infecția primară cu mană (Plasmopara viticola) poate avea loc oricând, mai ales în lipsa tratamentelor preventive aplicate la timp.
Mana viței de vie: biologia patogenului – o cursă contra cronometru
Plasmopara viticola, agentul etiologic al manei, iernează sub formă de oospori în frunzele infectate căzute pe sol.
Odată ce condițiile devin favorabile – umiditate ridicată și temperaturi de peste 10°C – acești oospori eliberează zoospori care infectează țesuturile tinere ale viței: lăstari, frunze și, mai grav, inflorescențele.
În această etapă fenologică, infecția primară poate avea loc direct pe inflorescențe, ceea ce duce la pete brune, brunificarea axului floral și căderea parțială sau totală a florilor.
Astfel de atacuri sunt extrem de periculoase, deoarece compromit direct producția și nu mai pot fi corectate ulterior. Orice întârziere în aplicarea tratamentelor duce la pierderi de recoltă ireversibile.
Primele simptome vizibile sunt petele galbene de pe partea superioară a frunzelor, cunoscute sub numele de „pete de ulei”, și puful alb pe fața inferioară. La nivelul inflorescenței, mana se manifestă prin ofilirea, brunificarea și uscarea completă a ciorchinelui.
Fereastra de tratament preventiv este scurtă, iar infecțiile pot evolua rapid dacă nu sunt gestionate cu produse sistemice sau cu acțiune translaminară.
Un nou tip de stres: răsucirea funcțională a frunzelor
În paralel cu pericolul manei, viticultorii au observat un fenomen îngrijorător: răsucirea funcțională a frunzelor. Aceasta apare ca răspuns fiziologic al plantei la excesul de precipitații, în special atunci când solul este saturat și sistemul radicular suferă de lipsă de oxigen.
Vița de vie intră într-un mecanism de protecție care limitează transpirația, dar, în același timp, reduce semnificativ activitatea fotosintetică și absorbția de nutrienți.
În acest context, se impune cu prioritate utilizarea biostimulatorilor pe bază de calciu (Ca), care contribuie la stabilizarea membranelor celulare, îmbunătățirea schimburilor ionice și refacerea elasticității țesuturilor afectate de stresul hidric.
O soluție eficientă este aplicarea foliară a produsului Harbest, un biostimulator pe bază de calciu complexat cu aminoacizi, care susține recuperarea rapidă a plantei și favorizează dezvoltarea inflorescențelor.
Dacă această stare persistă, plantele vor deveni mai vulnerabile la infecții, randamentele vor scădea, iar calitatea strugurilor va fi afectată – cu impact direct asupra vinurilor produse în 2025.
Ce e de făcut?
1.Aplicarea de fungicide cu acțiune preventivă și curativă în acest moment. Produse pe bază de oxatiapiprolin, fosetil de aluminiu sau amestecuri moderne (ex: formulări cu Zorvec) oferă protecție de durată și combat eficient infecțiile incipiente.
În mod particular, Zorvec Zelavin Bria este recomandat acolo unde riscul apariției infecției primare este iminent, inclusiv direct pe inflorescențe.
Eficiența produsului se datorează combinației între acțiunea sistemică a oxatiapiprolinului și efectul de contact al folpetului, componentă care blochează sporularea ciupercii, prevenind astfel răspândirea rapidă a infecției în plantație.
În continuarea tratamentului, se recomandă utilizarea produsului Zorvec Vinabel, care conține oxatiapiprolin în asociere cu zoxamidă, un fungicid de contact eficient ce acționează asupra zoosporilor și sporangiilor.
Vinabel asigură o excelentă protecție a inflorescențelor, având și un efect antisporulant important în fazele următoare.
2. Corectarea dezechilibrelor nutriționale. Stresul hidric și blocajele fiziologice pot fi compensate cu aplicări foliare de biostimulatori precum Harbest și cu îngrășăminte cu micronutrienți (Zn, Mn, B).
3. Monitorizarea atentă a simptomelor și a evoluției vremii. După fiecare ploaie de peste 10 mm, trebuie evaluat riscul unei noi infecții.
4. Practicile de întreținere a solului. Evitați compactarea, asigurați drenajul eficient și folosiți lucrări superficiale pentru a oxigena zona radiculară.
Infecțiile secundare – riscul reapare, noapte de noapte
Dacă infecția primară a fost momentul de început al unui conflict nevăzut între patogen și plantă, infecțiile secundare sunt valurile care pot destabiliza complet o plantație nepregătită.
În realitate, de îndată ce apare puful alb pe fața inferioară a frunzelor — semn clar că Plasmopara viticola a început să sporuleze — ne aflăm deja în etapa de multiplicare activă.
Dar acest proces nu se petrece oricând. Sporularea începe odată cu lăsarea serii, în absența luminii solare.
E nevoie de o noapte cu umiditate ridicată (peste 95%), temperaturi moderate (13–24°C) și prezența apei libere pe frunză — o combinație meteorologică care, din păcate, a devenit tot mai frecventă în ultima vreme.
Această activitate nocturnă a patogenului înseamnă că la primele ore ale dimineții, vița de vie poate fi deja contaminată cu zoospori mobili, gata să inițieze infecții noi pe frunzele, inflorescențele sau lăstarii tineri.
Perioada de incubație (de la infecție la apariția simptomelor) variază în funcție de temperatură — poate dura 5–12 zile, dar în condiții optime simptomele apar chiar și în 4–6 zile.
Acest ritm rapid al reinfectărilor obligă viticultorul la vigilență permanentă, mai ales în anii cu ploi dese și nopți calde.
Infecția secundară nu anunță nimic; doar revine, tăcută, în fiecare noapte în care lăsăm frunzele ude și planta neprotejată.
V-ar fi util și articolul Fertilizarea foliară a viței de vie – soiuri pentru vin.
