Bolile nucului – simptome, prevenire, tratamente recomandate

Atunci când vorbim de bolile nucului, putem menționa că această cultură este relativ mai rezistentă, comparativ cu alte specii pomicole. Totuși, pe parcursul vegetației, nucul poate fi afectată de câteva boli, ce pot influența negativ dezvoltarea culturii și recolta.

Detalii despre Înființare plantație de nuc – când și cum plantăm.

În acest articol, vorbim despre principalele boli ale nucului, și anume:

• Bacterioza nucului (Xanthomonas campestris pv. juglandis)
• Antracnoza nucului (Gnomonia leptostyla p.v. juglandis)
• Pătarea albă a frunzelor de nuc (Microstroma juglandis)
• Uscarea ramurilor (Nectria cinnabarina)
• Înnegrirea şi uscarea ramurilor de nuc (Melanconium juglandinum)
• Pătarea neagră a frunzelor de nuc (Alternaria nucis)

Bacterioza nucului (Xanthomonas campestris pv. juglandis)

Pe primul loc în topul bolilor de care poate fi afectat nucul, pe merit se află bacterioza. Netratată, poate provoca pierderi de recoltă de până la 80%. Această boală este prezentă în toate zonele producătoare.

În general, soiurile cu dezmugurire mai precoce sunt printre cele mai atacate de bacterioză. Agentul patogen, bacteria Xanthomonas campestris p.v. juglandis determină necroza ţesuturilor tinerelor organe în creştere activă: muguri, frunze, fructe şi ramuri.

Amenții infectați se înnegresc, înmoaie în unele părți, formându-se zone atacate. Ulterior, boala se extinde pe toate țesuturile amenților.
Pe florile femele infecţia apare la baza stigmatelor, acestea devin negre. Florile pot cădea.

Pe frunze apar pete translucide, ce cu evoluția bolii se măresc, devin brune. În cazul atacului masiv, frunzele pot cădea.

Ramurile anuale sunt atacate foarte târziu, în timpul înfloritului, când aceste organe sunt
în stare erbacee. Apar zone sticloase, verde închis, care se extind. Pe fructe apar pete, mai întâi sticloase, apoi negre, de obicei localizate la extremitatea fructelor.
Ulterior, petele se adâncesc şi se extind atingând 2-3 cm2 prezentând în cazul atacurilor mai severe şi o peliculă de exudat.

Infecţiile timpurii afectează coaja nucilor, care se înnegreşte. Infecţiile din timpul înfloritului, provoacă foarte adesea căderea nucilor tinere.

Cum prevenim dezvoltarea bacteriozei la nuc?

Există o serie de măsuri ce sunt utile în prevenirea mai multor boli ce pot fi întâlnite în livezile de nuc. Principalele sunt:

• Utilizarea materialului săditor sănătos – un procent mic de pomi bolnavi devin o sursă primară de inocul, ce se poate răspândi foarte rapid în întreaga parcelă.
• Irigarea prin picurare şi microaspersiune.
• Fertilizarea echilibrată a plantațiilor – carența sau excesul de substanţe nutritive (în special azot), pot favoriza în egală măsură dezvoltarea bacteriozei.
• Realizarea tratamentelor preventive cu produse ce conțin cupru – sulfat de cupru, 2%, Cuproxat Ultra 0,35%, oxiclorură de cupru (Alcupral 50) 0,3%, hidroxid de cupru (Champ 77, sau Bouille bordelaisse) 0,3%.

Primul tratament contra bacteriozei la nuc se realizează între începutul umflării mugurilor şi dezmugurit, pentru a evita contaminarea florilor femele.

Al doilea tratament este recomandat la apariţia primelor frunze şi începutul înfloritului, apoi la fiecare 15 zile, până la sfârşitul lunii iunie.

Antracnoza nucului (Gnomonia leptostyla p.v. juglandis)

A doua boală pe care la sigur ați putut-o observa spre exemplu în pomii de nuc din fâșiile de aliniament este antracnoza nucului.

Antracnoza la nuc se dezvoltă mai ales în primăverile umede şi reci şi la sfârşitul verii, în lunile august-septembrie, îndată ce temperatura aerului scade, iar umiditatea relativă creşte.

Boala este produsă de ciuperca Gnomonia leptostyla, aceasta iernând pe frunzele și lăstarii afectați.

Antracnoza nucului, netratată, poate provoca pierderi de recoltă de până la 50-75%.

Primele simptome ale antracnozei apar pe frunze. La începutul dezvoltării bolii, pe limbul frunzelor pot fi găsite mici pete ruginii, apoi culoarea lor se schimbă în brun-cenușiu, de formă rotunjită.

În jurul locului este un mic chenar de o nuanță mai închisă. În timp, petele cresc în dimensiune și se îmbină. Pe partea inferioară a frunzelor, în dreptul petelor se formează puncte negre, acestea fiind fructificațiile ciupercii. Frunzele încep să cadă prematur.

Pe fructele abia formate apar mici pete roșii-maronii. Țesutul din zonele afectate începe să rămână în urmă în creștere și să crape.

Nucile puternic afectate cad. Unele fructe încep să putrezească, miezul de nucă se usucă și se înnegrește, gustul se înrăutățește.

Tratamente contra antracnozei la nuc, măsuri de control

Pe lângă realizarea tratamentelor, măsurile de prevenire incluse la bacterioză, un rol important în menținerea sub control a bolilor la nuc, inclusiv a antracnozei îl au:

• greblarea frunzelor, compostarea acestora;
• realizarea tratamentelor cu produse ce conțin cupru la începutul sezonului, de exemplu zeamă bordeleză. Pe suprafețe mici, puteți utiliza zeamă bordeleză de 3% (300 g sulfat de cupru și 450 var nestins, diluați în 10 litri de apă). Pulverizarea se efectuează la începutul primăverii, înainte de dezmugurire.

Pentru ca boala să fie menținută sub control, este recomandată repetarea ulterioară a tratamentelor cu produse cuprice. În perioada dintre începutul şi sfârşitul înfloritului (orientativ 5 mai – 10 iunie) sunt recomandate 3 tratamente cu zeamă bordeleză sau alte produse pe bază de cupru menţionate la bacterioză, în concentraţie de 0,5-1,0%, la interval de 10-15 zile.

Dozele recomandate de cupru metalic la 100 l de soluţie per hectar sunt de minim 150 g, iar în cazul unor contaminări foarte puternice pot fi mărite până la 200 g (concentrația de 0,15-0,2%).

Cantitatea de soluție de lucru recomandată per hectar este de 1000 de litri.

Pătarea albă a frunzelor de nuc (Microstroma juglandis)

Pătarea albă este o boală a nucului mai puțin răspândită. Atacul se manifestă pe frunze, din primăvară până în toamnă. Pe faţa superioară a limbului se formează pete galbene, unghiulare, o eflorescenţă albă, strălucitoare.

Poate poate fi confundată cu atacul acarianului Phytoptus juglandis, care produce erinoza frunzelor. Frunzele puternic atacate se usucă prematur şi cad.

Tratamentele realizate cu produse ce conțin cupru menționate anterior au efecte și asupra pătării albe.

V-ar putea fi util și articolul despre Tăierile la nuc. Formă coroană: vas ameliorat cu 4 șarpante.

Pătarea neagră a frunzelor de nuc (Alternaria nucis)

Pătarea neagră este o boală produsă de ciuperca Alternaria nucis. Nu produce pagube economic importante. Atacul se manifestă în tot cursul vegetaţiei, în special pe fructe.

Nucile se brunifică, se înnegresc, se usucă, se mumifică şi cad treptat. Miceliul ciupercii se dezvoltă de obicei între învelişul verde şi coaja nucilor.

Uneori, miceliul trece şi în interiorul seminţei, miezul se brunifică, spaţiul dintre coajă şi miez este ocupat de miceliul ciupercii şi de conidii. La locul de pătrundere al miceliului în interiorul fructului, coaja este distrusă.

Tratamente cu produse cuprice menționate anterior mențin sub control și pătarea neagră a frunzelor.

Uscarea ramurilor (Nectria cinnabarina)

Uscarea ramurilor este o boală produsă de ciuperca Nectria cinnabarina, de obicei, întâlnită la pomii bătrâni. Pomii atacați au foliajul debil, ce se îngălbeneşte în cursul verii, se usucă, cade
prematur.

La suprafaţa scoarţei, pustule de culoare roşie-portocalie de 1-2 mm în diametru.

Atacul se manifestă în special pe ramuri, extremităţile se usucă. Pe lăstarii atacaţi apar zone cenuşii-gălbui, uneori cafenii, oval-alungite, ce ocupă parţial sau total, extremitatea lăstarilor.

Pentru a preveni răspândirea infecției se recomandă tăierea, îndepărtarea şi arderea ramurilor atacate sau debilitate. Rănile după tăieri trebuie dezinfectate cu soluţie de sulfat de cupru 1% sau sulfat feros 5%, apoi se vor unge cu ulei de in sau ceară de altoit.

Înnegrirea şi uscarea ramurilor de nuc (Melanconium juglandinum)

Înnegrirea şi uscarea ramurilor de nuc se caracterizează prin apariţia pe toată suprafaţa scoarţei a numeroase pustule negre, tari, circulare, de 1-2 mm în diametru. Uneori, atacul se observă la punctul de altoire al pomilor din pepinieră, provocând uscarea rapidă a acestora.

Ciuperca se răspândeşte prin conidiile (sporii) care persistă pe ramurile atacate. Atacul se produce, de obicei, pe ramurile debilitate sau pe cele cu leziuni produse de alţi patogeni.

Ramurile uscate se taie, iar rănile de pe urma tăierii ramurilor se dezinfectează cu soluţie de sulfat de cupru 1%.

V-ar putea plăcea și articolul despre De ce nucile sunt goale sau negre în interior.